Ion N. Socolescu

Ion Socolescu s-a născut la Ploiești. A fost fiul lui Nicolae Socolescu, arhitect. A urmat liceul la Ploiești, apoi ingineria la Școala de Drumuri și Poduri din București (1877), după care a studiat arhitectura la „Școala de Arte frumoase” de la Paris (1879-1883). A mai studiat și la Roma. A pus bazele societății arhitecților români și a fost președintele ei. În 1890 a înființat revista „Analele arhitecturii și ale Artelor cu care se leagă”. În 1892, împreună cu S. Sterian și pe propria cheltuială, prima școală de arhitectură românească.

Ion N. Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modernă. Folosind repertoriul de forme al academismului francez, stilul său se caracterizează prin claritate și monumentalitate, un exemplu în acest sens fiind clădirea fostului Palat de Justiție din Craiova, astăzi sediul central al Universității din Craiova.

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, București 1999 ISBN 973-9399-03-7
• Toma T. Socolescu, Amințiri, Editura Caligraf Design, Bucarest, 2004. 1 vol., 237 p. ISBN 973-86771-0-6
• Toma T. Socolescu, Fresca arhitecților car au lucrat in România in epoca modernă, Editura Caligraf Design, Bucarest, 2004. 1 vol., 209 p. ISBN 973-86771-1-4
• Mihail Sevastos, Monografia orașului Ploiești, 1937.

• Arhiva de arhitectură: Ion N. Socolescu
• Fișă arhitect: Socolescu, Ion N. Arhivat în 10 ianuarie 2017, la Wayback Machine.