Ioan al V-lea de Brandenburg

Părinții săi au fost margraful de Brandenburg, Herman I de Brandenburg, și Anna de Austria, fiica regelui romano-german Albert I, duce al Austriei și rege al Boemiei. La moartea tatălui său, conform obiceiurilor legale din Saxonia, tutela lui Ioan a fost preluată de margraful Waldemar de Brandenburg, care provenea dintr-o ramură veche a familiei. După un început dificil, tutorii numiți anterior de tatăl său, au vrut să împiedice cu orice preț tutela lui Waldemar însă acesta a reușit să se impună, căsătoria sa cu sora lui Ioan, Agnes de Brandenburg (c. 1296–1334), jucând rolul decisiv.

Relația dintre Ioan și tutorele său a fost una bazată pe încredere de-a lungul întregii sale vieți.

În august 1314, ajuns la majorat la vârsta de 12 ani, a preluat independent conducerea în teritoriile din Brandenburg ale liniei Ottoniene. La 16 august este atesta documentar ca acționând independent în Castelul Werbellin.

Ioan a fost căsătorit cu Caterina de Glogau (d. 1327), fiica ducelui Henric al III-lea de Glogau. Căsătoria cu prințesa Sileziei a fost probabil intermediată de mama sa, Anna, care după încheierea perioadei de doliu, în 1310 se căsătorise cu ducele Sileziei Inferioare, Henric al VI-lea de Breslau. Căsătoria celor doi tineri nu a fost niciodată consumată, inițial probabil datorită vârstei fragede a mirilor. Margraful Ioan a murit pe neașteptate la vârsta de 14 ani fără a avea urmași.

Odată cu această moarte timpurie, linia Salzwedel (linia Ottoniană) a Casei de Ascania s-a stins pe linie masculină. Posesiunile au revenit liniei mai vechi, Stendal, respectiv margrafului Waldemar, care a pus capăt divizării Brandenburgului începută în 1258.

Ceremoniile funerare, organizate de margraful Waldemar, au avut loc la Paștele anului 1317 (pe 4 sau 5 aprilie) la Spandau. Ioan al V-lea a fost înmormântat în Mănăstirea Lehnin, locul de înmormântare al strămoșilor săi.

Ioan a primit ulterior supranumele „cel Ilustru” datorită unei interpretări greșite a adjectivului latin „illustris”, care era de obicei alăturat numelui margrafilor ca epitet onorific. Astfel „ilustrul margraf” (illustris Marchio) a devenit „Ioan cel Ilustru”. Cronicarii, generație după generație, au acceptat acest supranume al lui Ioan fără comentarii.

Frații lui Ioan al V-lea de Brandenburg au fost:

• Agnes (n. 1298–1334), căsătorită în 1309 cu Waldemar, margraful de Brandenburg și în 1319 cu Otto cel Blând, ducele de Brunswick-Lüneburg;
• Iudita (Jutta) de Brandenburg-Salzwedel (n. 1301–1353), căsătorită cu contele Henric al VIII-lea de Henneberg-Schleusingen (d. 1347):
• Matilda de Brandenburg-Salzwedel (d. 1323), căsătorită cu ducele Henric al IV-lea de Glogau (d. 1342).

• Otto von Heinemann: Hermann (der Lange), Markgraf von Brandenburg. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB)., vol. 12, Editura Duncker & Humblot, Leipzig, 1880, pp. 123-124.
• Hermann Krabbo: Regesten der Markgrafen von Brandenburg aus askanischem Hause., vol. 6, Editura De Gruyere Oldenburg, Berlin, 1922, ISBN 9783486746983.