Ioan Scărarul

Ioan Scărarul (n. 579 d.Hr., Siria – d. 649 d.Hr., Muntele Sinai, Janub Sina', Egipt) a fost un mistic creștin din secolul al VII-lea. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai, la vârsta de 16 ani. Până în perioada respectivă, dobândise o pregătire solidă în toate științele acelei vremi, fapt care ar indica proveniența sa dintr-o familie înstărită.

Aleasa lui pregătire în științele vremii i-a adus titulatura de „Ioan Scolasticul”, iar viețuirea în Muntele Sinai cea de „Ioan Sinaitul”. Acum, însă, este cunoscut sub numele de „Ioan Scărarul”, datorită lucrării „Scara dumnezeiescului urcuș”, pe care a întocmit-o la sfârșitul vieții sale.

În mănăstire, l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Martirie, timp de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, aflat la 5 mile de mănăstire, unde a viețuit în liniște, vreme de 40 de ani.

Spre sfârșitul vieții, a fost rugat de monahi să accepte funcția de egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul în care îi conducea pe monahi pe calea desăvârșirii, a alcătuit scrierea „Scara”, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. „Scara dumnezeiescului urcuș” este alcătuită din 30 de „trepte” (capitole) și se află inclusiv în volumul al IX-lea din Filocalie.

Pomenirea sa este făcută la data de 30 martie atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică.