Ioan Lupescu

Și-a făcut junioratul la echipele Mecanică Fină București și Dinamo București. A debutat în Divizia A la vârsta de 17 ani. Primul său meci oficial a avut loc la 21 septembrie 1986, într-o victorie a lui Dinamo cu 4-1, în fața echipei SC Bacău.

După participarea cu echipa națională a României la Campionatul Mondial din 1990, a fost remarcat de echipa germană Bayer Leverkusen. Cu aceștia a câștigat Cupa Germaniei în 1993 și a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în sezonul 1994-1995. În 1996 s-a transferat la rivala din Bundesliga Borussia Mönchengladbach. În 1998 a revenit la Dinamo alături de care a câștigat titlul de campion în 2000. După o escală în Turcia, la Bursaspor, la începutul sezonului 2000-2001, s-a reîntors la Dinamo cu care a încheiat sezonul respectiv. În octombrie 2001 a semnat un contract cu echipa saudită Al-Hilal, dar după cinci luni a revenit la Dinamo, unde și-a încheiat cariera.

Lupescu a jucat 74 de meciuri pentru reprezentativa României și a marcat 6 goluri. A debutat pe 3 februarie 1988, într-un meci împotriva echipei naționale a Israelului, câștigat de România cu 2-0. A participat la două Campionate Mondiale, în 1990 și 1994, la cel din Statele Unite făcând parte din generația care a ajuns până în sferturile de finală. A jucat de asemenea la două Campionate Europene, în 1996 și 2000. A bifat și șapte meciuri pentru echipa națională de tineret a României.

Lupescu a obținut în 2003 licența de antrenor la Universitatea Sportivă Germană din Köln[6]. A profesat doar pentru o scurtă perioadă, pregătind pentru câteva luni echipele FCM Bacău și FC Brașov. În 2005 a devenit director general al Federației Române de Fotbal.

A înființat revista „Sportmagazin kicker”, care a falimentat la scurt timp de la lansarea pe piață și a fost asociat în postul de radio Total Sport FM[7].

• Ioan Lupescu pe romaniansoccer.ro
• Profilul la fcdinamo.ro Arhivat în 27 mai 2009, la Wayback Machine.