Ioan I de Brabant

Ioan I (supranumit cel Victorios) (n. 1252/1253, Leuven – d. 3 mai 1294) a fost duce de Brabant de la 1267 până la moarte, precum și duce de Lothier și de Limburg din 1288.

Viața

Ioan era fiul ducelui Henric al III-lea de Brabant cu Aleida de Burgundia, fiică a ducelui Hugo al IV-lea de Burgundia. El era totodată frate mai mare pentru Maria de Brabant, regina lui Filip al III-lea al Franței. În 1267, fratele său mai mare, Henric al IV-lea, având deficiențe mentale, a fost depus în favoarea lui Ioan.

Cea mai mare victorie militară a lui Ioan a fost în bătălia de la Worringen, ca urmare a căreia el a preluat conducerea și în Ducatul Limburg. Deși complet depășit numeric, Ioan a condus cu succes o invazie în zona Rin. În 1288, Limburg a fost atașat și în mod formal de Brabant.[1]

Ioan I a fost perceput ca un model al principelui feudal: curajos, aventuros; depășind pe cei din jur prin inițiative și generos în caracter. El a fost considerat drept unul dintre cei mai hărțuiți principi ai vremii sale.[1] Toate acestea l-au făcut foarte popular în poezia și literatura medievală. Chiar și în ziua de azi există o odă închinată lui, atât de cunoscută încât a devenit potențial candidat pentru imnul Brabantului de nord. Ioan I era un pasionat al turnirelor. De asemenea, era faimos pentru mulții săi copii ilegitimi.[1]

În 3 mai 1294, în timpul unor festivități matrimoniale la Bar-le-Duc, Ioan I a fost rănit mortal într-o confruntare. El a fost înmormântat în biserica Fraților Minoriți din Bruxelles, dar ca urmare a "iconoclasmului" protestant din 1566, nu a mai rămas nimic din mormântul lui.

Familia și copiii

Ioan a fost căsătorit în două rânduri. La 5 septembrie 1270, a luat de soție pe Margareta de Franța, fiică a regelui Ludovic al IX-lea al Franței cu Margareta de Provence.[2] Margareta a avut un fiu, însă atât ea cât și copilul au murit la puțină vreme după naștere.

În 1273, el s-a recăsătorit cu Margareta de Flandra (d. 3 iulie 1285), fiică a contelui Guy de Flandra,[3] rezultând următorii copii:[1]

  1. Godefroi (n. 1273/1274 – d. după 13 septembrie 1283).
  2. Ioan (n. 1275–d. 1312), succesor în ducat.
  3. Margareta (n. 4 octombrie 1276–d. 14 decembrie 1311, Genova), căsătorită în 9 iunie 1292 cu împăratul Henric al VII-lea.
  4. Maria (d. după 2 decembrie 1338), căsătorită cu contele Amadeus al V-lea de Savoia.

Ioan I a avut câțiva copii ilegitimi:

  1. Gillis van der Balcht
  2. Jean Meuwe, senior de Wavre și Dongelberg.[4]
  3. Margareta de Tervuren, căsătorită în 2 martie 1292 cu Jean de Rode de Lantwyck
  4. Jan Pylyser (n. 1272 - d. 1342)
  5. Jan van der Plasch

Note
  1. "John I of Brabant", Encyclopædia Britannica, p. 445, Retrieved 6 October 2009.
  2. Douglas Richardson, Plantagenet Ancestry: A Study In Colonial And Medieval Families, ediția a doua (ed. Kimball G. Everingham), Genealogical Publishing Company, 2004, p. 121.
  3. J. F. Verbruggen, The Battle of the Golden Spurs (Courtrai, 11 July 1302) (ed. Kelly DeVries, trad. David Richard Ferguson), Boydell Press, 2002, p. 8.
  4. "Messager des sciences historiques...", p. 194, Retrieved 6 October 2009.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.