Ioachim Miloia

Ioachim Mioia a fost fiul învățătorului Achim Miloia și a Mariei (n. Popescu). Școala primară a făcut-o la Ferendia, avîndu-l învățător pe tatăl său. În 1908 tatăl său a fost numit revizor școlar pe lângă Comitetul eparhial din Caransebeș, ca urmare familia s-a mutat acolo. Ioachim a urmat la Caransebeș liceul (până în 1916) și Institutul Pedagogic Diecezan („Academia Teologică”), după care, între 1919–1920 a urmat timp de un an Facultatea de Litere (înscris direct în anul III) și Academia de Belle-Arte la București. În 1920 a plecat la studii în Italia, unde în 1922 a absolvit Academia de Arte Frumoase din Roma (it). În continuare s-a înscris în anul III la Universitatea din Roma, iar în 1924 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Curentul goticului internațional și frații Lorenzo și Jacopo Salimbeni din Sanseverino. În aprilie 1927 și-a susținut și teza de doctorat în litere cu titlul Legenda crucii în literatura și arta medievală.

Din 28 ianuarie 1928 a fost numit director al Muzeului Banatului. Bazându-se pe materialele muzeului, între 1928–1932 a editat revista Analele Banatului. De asemenea, a colaborat la revistele interbelice Banatul, Revista Institutului Social Banat-Crișana, și Luceafărul.[3]

Începând din 1931 a studiat arhivele din Banat și s-a preocupat de obținerea spațiului necesar acestora. În 1937 s-a înființat Direcția Arhivelor Regionale Bănățene (filială a Arhivelor Statului), iar el a fost numit director și al acesteia. Tot atunci a fost numit șef al Serviciului Cultural al Municipiului Timișoara. A fost președinte al Societății de Arheologie și Istorie din Timișoara, vicepreședinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Banat, președinte al Secției cultural-artistice a Institutului Social Banat-Crișana, președinte al secției istorice și etnomuzeale a Regionalei ASTREI Bănățene, membru al Corporației eparhiale (deputat sinodal).[2][3]

Ca pictor, împreună cu Catul Bogdan, a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara.[5]

Spre sfârșitul anului 1939 starea sănătății sale s-a înrăutățit și s-a stins prematur în spital, la Cluj.[3]

Ioachim Miloia a fost declarat cetățean de onoare al Timișoarei,[6] un bustul său, realizat de Gheorghe Groza (1899–1930), a fost amplasat pe Aleea Personalităților din Timișoara,[2] iar o stradă în Timișoara îi poartă numele.

• Mircea Miloia, Aurel Turcuș, Gheorghe Mudura, Nicolae Săcară - Omagiu Ioachim Miloia. Un erudit cărturar (1897-1940)., Timișoara: Ed. Mirton, 1997
• Lucian Predescu - Enciclopedia României. Cugetarea, București: Editura Saeculum, 1999, ISBN 973-9399-03-7

• Ioachim Miloia Arhivat în 9 aprilie 2017, la Wayback Machine.
• Plăci comemorative Arhivat în 9 ianuarie 2010, la Wayback Machine. la Banaterra