Invazia turcă a Ciprului
Invazia turcă a Ciprului (în greacă Τουρκική εισβολή στην Κύπρο, cunoscută în Turcia ca Kıbrıs Barıș Harekâtı (Operațiunea de Pacificare a Ciprului) sau Kıbrıs Harekâtı (Operațiunea Cipru), cunoscută de către forțele armate turce sub numele de cod Atilla Harekâtı (Operațiunea Atilla), lansată la 20 iulie 1974, a fost o invazie militară turcă, ca răspuns la o juntă militară greacă ce urma să dea o lovitură de stat susținută în Cipru, organizată de Garda Națională cipriotă[2][3] ai cărei lideri l-au detronat pe președintele cipriot și arhiepiscop Makarios al III-lea și l-au instalat pe Nikos Sampson[4] în locul lui
| Invazia turcă din Cipru | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte din Kypriakό prόvlima[*] | |||||||
| Informații generale | |||||||
| |||||||
| Beligeranți | |||||||
| Turcia | Cipru | ||||||
| Conducători | |||||||
| Lt. Gen. Nurettin Ersin Maj. Gen. Bedrettin Demirel Gen. Maj. Osman Fazıl Polat Gen. Brig. Süleyman Tuncer Gen. Brig. Sabri Demirbağ Gen. Brig. Sabri Evren | Gen. Brig. Mihail Georgitsis Lt. Gen. Efthymios Karayannis Col. Konstantinos Kombokis Col. Nikolaos Nikolaides | ||||||
| Efective | |||||||
| Turcia: * 40.000 trupe * 20.000 luptători turci ciprioți * 200 tancuri M47 și M48 * obuziere autopropulsate tip M107, M108 și M110 * obuziere M101, M114 și M115 * transportoare blindate de infanterie M113 * distrugătoare clasa Fletcher, Sumner și Gearing * submarine clasa GUPPY IA/IIA/III * avioane de vânătoare F-5, F-84F, F-100, F-102 și F-104 * transportoare aeriene C-47, C-130 și C-160 * elicoptere UH-1 Iroquois | Cipru: * 12.000 trupe * 35 tancuri T-34 * Ordnance QF 25 pounder[1] Grecia: * 2.000 trupe * 20 transportoare aeriene Nord 2501 Noratlas și 10 transportoare aeriene C-47 Dakota | ||||||
| Pierderi | |||||||
| turci ciprioți: 340 uciși 1.000 răniți militari turci: 498-2.000 uciși 1.200 răniți 20 avioane distruse | Cipru: 309 uciși 1.141 răniți 909 dispăruți Grecia: 88 uciși 148 răniți 83 dispăruți | ||||||
Operațiunea turcă
Invazia turcă a avut loc în două etape și s-a încheiat în august 1974, când trupele turcești au ocupat 37% din teritoriul insulei, care a fost urmată de înființarea de facto a Republicii Turcă a Ciprului de Nord (RTCN ), care este în prezent recunoscută doar de Turcia, în contradicție cu termenii Tratatului de garantare din 1960[5][6].
Note
- Ordnance QF 25 pounder - piese de artilerie
- Solanakis, Mihail. "Operation "Niki" 1974: A suicide mission to Cyprus Arhivat în , la Wayback Machine."
- "U.S. Library of Congress - Country Studies - Cyprus - Intercommunal Violence"
- Mallinson, William (30 iunie 2005). Cyprus: A Modern History. I. B. Tauris. p. 81. ISBN 978-1850435808. http://books.google.com/?id=HEjkuhF2GsMC&pg=PA81&dq=
- „Wikisource: 1960 Cyprus Treaty of Guarantee”. En.wikisource.org. . Accesat în .
- „Government of Cyprus: Treaty of Guarantee” (în el). Cyprus.gov.cy. Arhivat din original în . Accesat în .
Legături externe
- Nilgun Gulcan, Chronology - Cyprus Issue Arhivat în , la Wayback Machine., Journal of Turkish Weekly.
- Aspects of the Cyprus Problem Arhivat în , la Wayback Machine., The Republic of Cyprus Press and Information Office
- Association Of Turkish Cypriots Abroad Arhivat în , la Wayback Machine.