Ignatie al Antiohiei

Ignatie al Antiohiei (în greaca veche Ἰγνάτιος, în trad. „înfocatul”), cunoscut și ca Ignatie Teoforul[3] (n. cca. 35 sau 50 - d. între 98 - 117), a fost un episcop al Antiohiei, un martir al Bisericii și părinte apostolic. Este sărbătorit pe 17 octombrie în calendarul romano-catolic și anglican, respectiv pe 20 decembrie în calendarul creștin-ortodox și în cel greco-catolic. În drum spre Roma a redactat o serie de scrisori, din care s-au păstrat șapte, scrisori care constituie monumente ale literaturii creștine timpurii. A fost condamnat la moarte în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian și a fost executat la Roma.

Date personale
Sfântul Ignatie

Născut	35 d.Hr.[1] Siria, Roma Antică
Decedat	108 d.Hr. (73 de ani) Roma, Imperiul Roman
Înmormântat	Bazilica Sfântul Petru din Roma
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea
Ocupație	teolog[] prezbiter[]
Limbi vorbite	limba greacă veche[2]
Venerație
Sărbătoare	20 decembrie Biserica Ortodoxă 28 februarie Biserica Catolică
Sfinți

Scrieri

De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori (epistole), de o deosebită importanță pentru creștinismul timpuriu. Acestea sunt[4]:

Epistola către Efeseni
Epistola către Magnezieni
Epistola către Tralieni
Epistola către Romani
Epistola către Filadelfieni
Epistola către Smirneni
Epistola către Policarp al Smirnei

Vezi și

Ignațiu de Loyola, inițial Íñigo de Loyola, a adoptat numele de Ignațiu odată cu întemeierea ordinului iezuit la Paris.[5]

Note

St Ignatius of Antioch, British Museum person-institution thesaurus[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
BnF catalogue général, accesat în 23 octombrie 2016
Teofor: „purtător de Dumnezeu” (din grec. Θεοφόρος), sau „cel care îl poartă în inima lui pe Dumnezeu”.
Dumitru Fecioru, Scrierile Părinților apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, pp. 145-191.
es Verd, Gabriel María (1991). De Iñigo a Ignacio. El cambio de nombre en San Ignacio de Loyola. Archivum Historicum Societatis Iesu (Roma: Institutum Historicum Societatis Iesu), p. 60.

Legături externe

Despre Ignatie Teoforul la enciclopedia OrthodoxWiki
en Scrieri creștine timpurii - texte online ale Scrisorilor Sf. Ignatie
Sfântul Ignatie Teoforul, copilul purtat în brațe de Hristos, 19 decembrie 2011, Luminita Ciobanu, Jurnalul Național
Sfântul Ignatie, arc de lumină între răsărit și apus^{[nefuncțională]} , 29 iunie 2011, Pr. Drd. Constantin Preda, Ziarul Lumina
Sfantul Ignatie Teoforul, 25 mai 2012, Remus Rus, CrestinOrtodox.ro
Ignatie al Antiohiei, misticul unitatii, 18 decembrie 2009, Edouard Cothenet, CrestinOrtodox.ro
Epistola către Policarp, episcopul Smirnei Arhivat în 31 august 2014, la Wayback Machine., 20 decembrie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
Șase epistole puse pe seama Sfântului Ignatie Teoforul Arhivat în 1 septembrie 2014, la Wayback Machine., 21 decembrie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
Numele lui Hristos era scris cu aur în inima iubitoare a lui Ignatie Arhivat în 12 septembrie 2014, la Wayback Machine., 16 aprilie 2008, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina

Tradiția de Ignat

Obiceiuri de Ignat, 3 iulie 2012, Adrian Cocosila, CrestinOrtodox.ro
Românii păstrează tradiția tăierii porcului la Ignat Arhivat în 8 august 2014, la Wayback Machine., 20 decembrie 2008, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina
Ignatul - paradoxul purificarii prin post si sange, 3 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[c198d218fb7c67b0e309f25622370d5a-1] St Ignatius of Antioch, British Museum person-institution thesaurus[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)

[eeb65306477c9a486f3d67a83cc7ab01-2] BnF catalogue général, accesat în 23 octombrie 2016

[3] Teofor: „purtător de Dumnezeu” (din grec. Θεοφόρος), sau „cel care îl poartă în inima lui pe Dumnezeu”.

[4] Dumitru Fecioru, Scrierile Părinților apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, pp. 145-191.

[5] s Verd, Gabriel María (1991). De Iñigo a Ignacio. El cambio de nombre en San Ignacio de Loyola. Archivum Historicum Societatis Iesu (Roma: Institutum Historicum Societatis Iesu), p. 60.