Hugo Raudsepp

Victor Paul Hugo Raudsepp s-a născut ca fiul unui distilator din Vaimastvere din comitatul Jõgeva. A studiat mai întâi la școlile locale din sat și parohie, apoi la școala din Tartu până în 1900. Ulterior, a lucrat ca funcționar într-o mică afacere cu amănuntul din parohia Rakke. După 1907, a lucrat ca jurnalist, critic literar și cronicar la diferite ziare. Între anii 1917 și 1920, a fost activ din punct de vedere politic, când a avut funcția de viceprimar al orașului Viljandi și a activat în secretariatul Adunării Constituante din Estonia. Ulterior, implicarea sa în politică a scăzut. Din 1920 până în 1924, Raudsepp a fost critic literar al ziarului Vaba Maa. În 1924, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a durat un an ca sa să recupereze. A lucrat ca scriitor independent în Elva și în Tartu din 1936. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Raudsepp a locuit în Tallinn. În perioada în care a scris, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori de piese de teatru de comedie și dramatice din Estonia.[5]

În 1950 Raudsepp și-a pierdut statutul social, politic și juridic[6] și a fost deportat în 1951 după ce a fost arestat de regimul de ocupație sovietic. Apoi a fost condamnat la zece ani de exil în Siberia la muncă grea.[7] În septembrie 1952, Hugo Raudsepp a murit în timpul construcției căii ferate Baikal-Amur.[8]

Hugo Raudsepp a debutat după primul război mondial, cu antologia sa de ficțiune scurtă Sidemed ja sõlmed (Cravate și noduri) care a fost publicată în 1919. Cu toate acestea, el a fost cunoscut cel mai mult în Estonia pentru cele douăzeci de piese de teatru ale sale, care au fost printre cele mai populare din perioada sa.[9] A scris deseori sub pseudonimul Milli Mallikas. Ca dramaturg, Raudsepp a debutat cu piesa Demobiliseeritud perekonnaisa (Tatăl demobilizat) în 1923. Piesele sale sunt în mare parte comedii, cu abordări criptice și satirice ale problemelor politice ale zilei. Celebritatea sa în teatru a venit odată cu piesa Mikumärdi din 1929, o parodie socială care a expus necruțător ambițiile și înfumurarea falsă prin personajul fermierului Mikumärdi, prin oaspeți de vară romantici și aventuroși și printr-un vânzător din oraș. De asemenea, a avut succes în Finlanda și Letonia.[10] Următoarea sa dramă Vedelvorst (Tâmpitul, 1932) a fost, de asemenea, foarte populară. Hugo Raudsepp a publicat romanul Viimne eurooplane (Ultimul european) în 1941.

Piesa sa de teatru Vedelvorst a fost adaptată ca episodul Vetelys (1970) al serialului de televiziune Teatterituokio.[11] Piesa de teatru Mikumärdi a fost ecranizată de regizoarea Sirppa Sivori-Asp ca un film de televiziune de comedie, Mikumärdissä on kesä, în 1964.[12]

Note 

Referințe

• Gabrielle H. Cody, Evert Sprinchorn. The Columbia encyclopedia of modern drama, Volume 1 (ed. 2007). Columbia University Press. ISBN 0-231-14422-9. - Total pages: 1721
• Cornelius Hasselblatt. Katastrophe und Depression in den dreißiger Jahren – George Orwell und Hugo Raudsepp (în germană). Acta Baltica 33.
• Cornelius Hasselblatt. Geschichte der estnischen Literatur: von den Anfängen bis zur Gegenwart (în germană) (ed. when). Walter de Gruyter. ISBN 3-11-018025-1. - Total pages: 869
• Kevin O'Connor. Culture and customs of the Baltic states (ed. 2006). Greenwood Publishing Group. ISBN 0-313-33125-1. - Total pages: 274
• John Gassner, Edward Quinn. The Reader's Encyclopedia of World Drama (ed. when). Courier Dover Publications. ISBN 0-486-42064-7. - Total pages: 1040
• Toivo U. Raun. Estonia and the Estonians (ed. when). Hoover Press. ISBN 0-8179-2852-9. - Total pages: 366
• Joseph T. Shipley. Encyclopedia of Literature -, Volume 1 (ed. 2007). Read Books. ISBN 1-4067-0135-1. - Total pages: 588

• Listă de scriitori estoni
• Listă de dramaturgi estoni
• Teatrul Dramatic Eston

• Hugo Raudsepp la Internet Movie Database