Honoré al IV-lea, Prinț de Monaco
Honoré al IV-lea (17 mai 1758 – 16 februarie 1819) a fost Prinț de Monaco și Duce de Valentinois din 12 martie 1795 până la 16 februarie 1819. A fost fiul lui Honoré al III-lea, Prinț de Monaco și a soției acestuia, Maria Caterina Brignole. După căderea lui Napoleon I el a recâștigat controlul asupra principatului datorită clauzei adăugate de Charles Maurice de Talleyrand-Périgord la Congresul de la Viena.
| Honoré al IV-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 mai 1758
Paris, Regatul Franței |
| Decedat | (60 de ani)
Paris, Franța |
| Înmormântat | Catedrala Sfântul Nicolae din Monaco[*] |
| Părinți | Honoré al III-lea, Prinț de Monaco Maria Caterina Brignole |
| Frați și surori | Joseph de Monaco[*] |
| Căsătorit cu | Louise d'Aumont |
| Copii | Honoré al V-lea, Prinț de Monaco Florestan I, Prinț de Monaco |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prinț de Monaco[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Grimaldi |
| Prinț de Monaco | |
| Domnie | 30 mai 1814 – 16 februarie 1819 |
| Predecesor | Convenția Națională Honoré al III-lea monarhul anterior |
| Succesor | Honoré al V-lea |
La 15 iulie 1777, la Paris, Honoré al IV-lea s-a căsătorit cu Louise Félicité Victoire d'Aumont, Ducesă de Aumont, Ducesă Mazarin și de La Meilleraye. Cuplul a divorțat în 1798 și au avut doi fii:
- Honoré al V-lea (1778–1841)
- Florestan I (1785–1856)
În timpul ocupației franceze, Honoré al IV-lea a fost închis câțiva ani. Bolile căpătate în urma arestului au dus la o incapacitate a lui Honoré în ultimii săi ani. În urma reînființării principatului, s-a stabilit o regență care a domnit în numele lui Honoré.