Hiroshima, dragostea mea

Hiroshima, dragostea mea (în franceză Hiroshima mon amour; în japoneză 二十四時間の情事, transliterat: Nijūyojikan'nojōji, în traducere O relație de douăzeci și patru de ore) este un film dramatic romantic al Noului Val Francez din 1959, regizat de regizorul de film francez Alain Resnais, după un scenariu scris de Marguerite Duras. El este primul film de lung metraj al lui Resnais.

Pentru alte sensuri, vedeți Hiroshima (dezambiguizare).

Hiroshima, dragostea mea

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalHiroshima mon amour
Gendramă[1][2]
film de dragoste[1][2] 
RegizorAlain Resnais[1][2] 
ScenaristMarguerite Duras 
ProducătorSamy Halfon
Anatole Dauman
StudioArgos Films[*][[Argos Films (french film production company)|​]] 
DistribuitorPathé
Netflix 
Director de imagineSacha Vierny[*][[Sacha Vierny (French cinematographer (1919–2001))|​]]
Michio Takahashi[*][[Michio Takahashi (Japanese cinematographer (1905-1993))|​]] 
MontajJasmine Chasney
Henri Colpi
Anne Sarraute
MuzicaGeorges Delerue
Giovanni Fusco
DistribuțieEmmanuelle Riva[3][2]
Eiji Okada[3]
Bernard Fresson[*]​[3]
Pierre Barbaud[*][[Pierre Barbaud (1911-1990 French actor)|​]][3] 
Premiera  (1959-06-10)
Durata90 min. 
Țara Franța
 Japonia 
Locul acțiuniiHiroshima 
Limba originalălimba franceză 
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Marguerite Duras, ) 
Prezență online

Filmul are forma unei conversații extrem de personale a unui cuplu francez-japonez despre memorie și uitare. Prin folosirea inovatoare a unor flashback-uri scurte pentru a sugera un flux de amintiri și a crea astfel o poveste neliniară, Hiroshima, dragostea mea a reprezentat la vremea apariției sale un catalizator major pentru cinematografia Noului Val Francez și a atras atenția internațională asupra noii orientări stilistice a cinematografiei franceze, împreună cu filme precum Cele 400 de lovituri (1959) și À bout de souffle (1960). Filmul este considerat pe scară largă drept unul dintre filmele influente ale Noului Val Francez. În anul 2012 regizorul Roy Andersson l-a ales drept unul dintre cele mai importante filme din toate timpurile.[4]

Distribuție
  • Emmanuelle Riva - Ea (femeia franceză)
  • Eiji Okada - El (bărbatul japonez)
  • Bernard Fresson - Neamțul
  • Stella Dassas - Mama
  • Pierre Barbaud - Tatăl

Aprecieri critice

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films notează acest film cu 5 stele din 5 și îl descrie astfel: „Scurta întâlnire de dragoste între o actriță de film franceză și un arhitect japonez în orașul Hiroshima devine un memento al sfârșitului războiului în Japonia și în Franța, precum și o reflecție asupra uitării. Hiroshima este mai mult decât un decor și un fundal; ea are un efect teribil ca loc al bombardamentului atomic asupra unui eveniment sufletesc deosebit. Un film de o particularitate remarcabilă, cu mari calități psihologice și artistice, profund pesimist în reprezentarea imaginii omului. - Merită văzut de la vârsta de 16 ani.”.[5]

Note
  1. http://www.imdb.com/title/tt0052893/, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. http://www.filmaffinity.com/es/film182077.html, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. http://www.imdb.com/title/tt0052893/fullcredits, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. Andersson, Roy. „Roy Anderrson - BFI - British Film Institute”.
  5. de Hiroshima, dragostea mea în Lexikon des Internationalen Films

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.