Hiroshige
Utagawa Hiroshige (/ˌhɪəroʊˈʃiːɡeɪ/;[13][14] japoneză 歌川 広重 [ɯtaɡaɰa çiɾoɕiɡe]), născut Andō Hiroshige (安藤 広重; 1797 – 12 octombrie 1858), a fost un artist japonez ukiyo-e, considerat ultimul mare maestru al acelei tradiții.
| Hiroshige | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | 安藤 徳太郎 |
| Născut | 1797[1][2][3][4] Edo(d), Tōkaidō(d), Japonia[3][5] |
| Decedat | (61 de ani)[3][6][7][8] Edo(d), Tōkaidō(d), Japonia[3][5] |
| Înmormântat | Tōgaku-ji[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (holeră) |
| Cetățenie | Japonia[9] |
| Etnie | japonezi |
| Ocupație | pictor ukiyo-e artist[*] xilograf[*] |
| Locul desfășurării activității | Edo[*][10] Kyoto[10] |
| Limbi vorbite | limba japoneză[11][12] |
| Activitate | |
| Pseudonim | 安藤 重右衛門, 安藤 鉄蔵, 安藤 徳兵衛, 歌川 広重 |
| Domeniu artistic | ukiyo-e |
| Pregătire | Utagawa Toyohiro[*], Ōoka Unpō[*] |
| Profesor pentru | Utagawa Hirokage[*], Utagawa Shigekiyo[*], Q11545221[*], Q35999857[*], Q11545222[*], Q11605744[*], Yoshinobu Utagawa[*] |
| Mișcare artistică | Utagawa school[*], Kasei culture[*] |
| Opere importante | One Hundred Famous Views of Edo[*], Thirty-six Views of Mount Fuji[*], Eight Views of Ōmi[*], Kōshū Nikki[*], The Sixty-nine Stations of the Kiso Kaidō[*], Famous Views of the 60-odd Provinces[*], Tendō Hiroshige[*] |
| Influențat de | Katsushika Hokusai |
Hiroshige este cunoscut mai ales pentru seria peisajelor de tip vedere Cele 53 de Stații din Tōkaidō și pentru seria peisajelor în format portret O sută de vederi celebre din Edo. Subiectele operei sale erau atipice genului ukiyo-e, al cărui accent tipic era pe femei frumoase, actori populari și alte scene din districtele de plăcere urbane din perioada Edo a Japoniei (1603–1868). Seria populară Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji de Hokusai a avut o puternică influență asupra alegerii subiectului de către Hiroshige, deși abordarea lui Hiroshige a fost mai poetică și mai ambiantă decât tablourile mai îndrăznețe și mai formale ale lui Hokusai. Utilizarea subtilă a culorii a fost esențială în tablourile lui Hiroshige, adesea pictate cu mai multe umbre în aceeași zonă și cu o utilizare extinsă a bokashi (gradarea culorii), ambele fiind mai degrabă tehnici care necesită multă muncă.
Pentru erudiți și colecționari, moartea lui Hiroshige a marcat începutul unui declin rapid al genului ukiyo-e, în special în fața occidentalizării ce a urmat Restaurării Meiji din 1868. Opera lui Hiroshige a ajuns să aibă o influență accentuată asupra picturii europene occidentale spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca parte a tendinței de japonizare. Artiști din Europa de Vest, precum Manet și Monet, au colectat și au studiat îndeaproape compozițiile lui Hiroshige. Vincent van Gogh chiar a pictat copii ale celor două picturi ale lui Hiroshige din O sută de vederi celebre din Edo: Parcul de prune din Kameido și Dușul brusc peste podul Shin-Ōhashi și Atake.
Viață timpurie și ucenicie
Hiroshige s-a născut în 1797 în secțiunea Yayosu Quay din zona Yaesu din Edo (Tokyoul modern).[15] Era dintr-o familie de samurai[15] și era strănepotul lui Tanaka Tokuemon, care deținea o poziție de putere în clanul Tsugaru din provincia nordică Mutsu. Bunicul lui Hiroshige, Mitsuemon, era un instructor de arc care lucra sub numele de Sairyūken. Tatăl lui Hiroshige, Gen'emon, a fost adoptat în familia lui Andō Jūemon, pe care l-a succedat ca șef de pompieri în zona Yayosu Quay.[15]
Hiroshige a trecut prin mai multe schimbări de nume în tinerețe: Jūemon, Tokubē și Tetsuzō.[15] A avut trei surori, dintre care una a murit când avea trei ani. Mama sa a murit la începutul anului 1809, iar tatăl său mai târziu în același an, dar nu înainte de a-și înmâna atribuțiile de șef de pompieri fiului său de 12 ani.[16] El a primit responsabilitatea de a preveni incendiile de la castelul Edo, o datorie care i-a lăsat mult timp liber.[17]
Nu la mult timp după moartea părinților săi, poate pe la vârsta de paisprezece ani, Hiroshige – pe atunci numit Tokutarō – a început să picteze.[18][16] El a vrut să fie luat sub tutela lui Toyokuni din școala Utagawa, dar Toyokuni avea deja prea mulți elevi.[17] Un bibliotecar l-a prezentat în schimb lui Toyohiro din aceeași școală.[19] Până în 1812, lui Hiroshige i s-a permis să-și semneze lucrările, ceea ce a făcut sub pseudonimul Hiroshige.[16] El a studiat, de asemenea, tehnicile școlii Kanō, nanga a cărei tradiție a început cu Școala Sudică Chineză și școala realistă Shijō și probabil tehnicile de perspectivă liniară ale artei occidentale și uki-e.[20]
Lucrările din perioada de ucenicie ale lui Hiroshige includ ilustrații de cărți și tipărituri ukiyo-e pe o singură foaie despre femei frumoase și actori kabuki în stilul Utagawa, semnându-le uneori cu pseudonimul Ichiyūsai[21] sau, din 1832, Ichiryūsai.[22] În 1823, și-a lăsat postul de șef de pompieri fiului său,[23] deși a acționat în continuare ca suplinitor. El a refuzat o ofertă de a-l succeda pe Toyohiro la moartea stăpânului în 1828.[17]
Note
- „Hiroshige”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- Autoritatea BnF, accesat în
- Institutul Neerlandez pentru Istoria Artei, accesat în
- And? Hiroshige (în engleză), Union List of Artist Names
- The Fine Art Archive
- Hiroshige, RKDartists, accesat în
- Hiroshige, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- Andō Hiroshige, Brockhaus Enzyklopädie
- Japans, NMVW-collection website, accesat în
- https://education.asianart.org/resources/artist-profile-utagawa-ando-hiroshige/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Autoritatea BnF, accesat în
- CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - „Hiroshige”. Collins English Dictionary. HarperCollins. Accesat în .
- „Hiroshige”. Merriam-Webster Dictionary.
- Oka 1992, p. 69.
- Oka 1992, p. 70.
- Oka 1992, p. 71.
- Uspensky, Mikhail (). Hiroshige (în engleză). Parkstone International. ISBN 978-1-78160-864-7.
- Oka 1992, pp. 70–71.
- Oka 1992, pp. 71–72.
- Oka 1992, pp. 72–73.
- Oka 1992, p. 74.
- „Hiroshige | Japanese artist”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în .
Bibliografie
- Oka, Isaburo (). Hiroshige: Japan's Great Landscape Artist. Kodansha. ISBN 9784770016584.