Hermann von Keyserling

Contele Hermann Alexander von Keyserling (n. , Kõnnu⁠(d), Comuna Kaisma, Regiunea Pärnu, Estonia – d. , Innsbruck, Austria) a fost un filozof german baltic din familia Keyserlingk. Bunicul lui, Alexander Keyserling, a fost un cunoscut geolog al Rusiei Imperiale.

Hermann von Keyserling
Date personale
Nume la naștereHermann Alexander Graf Keyserling
Născut[1][2][3]
Kõnnu⁠(d), Comuna Kaisma, Regiunea Pärnu, Estonia
Decedat (65 de ani)[4][5][6][7]
Innsbruck, Austria[8]
ÎnmormântatNeuer Friedhof Mühlau[*]​
PărințiLeo Gebhard Alexander Gf. von Keyserling[*][[Leo Gebhard Alexander Gf. von Keyserling ((1849-1895))|​]]
Johanna Keyserling[*][[Johanna Keyserling ((1856-1925))|​]]
Frați și suroriLeonie von Ungern-Sternberg[*][[Leonie von Ungern-Sternberg |​]]
Căsătorit cuGoedela von Keyserling[*][[Goedela von Keyserling ((1896-1981))|​]]
CopiiManfred von Keyserling[*][[Manfred von Keyserling |​]]
Arnold Keyserling[*][[Arnold Keyserling (German theologian)|​]]
Cetățenie Germania
Ocupațiefilozof
scriitor
latifundiar
naturalist
Limbi vorbitelimba germană[9]
Semnătură

Biografie

S-a născut într-o familie aristocratică bogată în conacul Kõnnu din comitatul Pärnu aflat în Gubernia Livonia, Imperiul Rus, acum în Estonia. După ce a urmat studii la universitățile din Dorpat (Tartu), Heidelberg și Viena, a pornit într-o călătorie în jurul lumii. S-a căsătorit cu Maria Goedela von Bismarck-Schönhausen, nepoata lui Otto von Bismarck. Fiul lui, Arnold Keyserling (1922 - 2005), a călcat pe urmele tatălui său și a devenit un renumit filosof.

Hermann Keyserling a fost interesat el însuși de științe naturale și de filosofie și, înainte de Primul Război Mondial,  fost cunoscut atât ca un pasionat de geologie, cât și ca un popular eseist. Revoluția Rusă l-a privat de proprietatea sa din Livonia și cu rămășițele averii sale el a fondat Gesellschaft für Freie Philosophie (Societatea pentru Filozofie Liberă) la Darmstadt. Misiunea acestei școli a fost aceea de a produce o reorientare intelectuală a Germaniei.[10]

El a fost primul care a folosit termenul Führerprinzip. Una dintre ideile centrale ale lui Keyserling era că anumiți „indivizi supradotați” erau „născuți pentru a conduce” pe baza darwinismului social.

Deși nu era un pacifist doctrinar, Keyserling credea că vechea politică militaristă germană se încheiase pentru totdeauna și că singura speranță a Germaniei consta în adoptarea principiilor democratice internaționale. Lucrarea sa cea mai cunoscută este Reisetagebuch eines Philosophen („Jurnalul de călătorie al unui filosof”). Cartea descrie, de asemenea, călătoriile sale în Asia, America și sudul Europei.

El a murit la Innsbruck, Austria.

Lucrări
  • Reisetagebuch eines Philosophen
  • Das Buch vom Ursprung
  • Schöpferische Erkenntnis
  • Südamerikanische Meditationen
  • Einführung in die Schule der Weisheit
  • Philosophie als Kunst
  • Das Buch vom persönlichen Leben
  • Betrachtungen der Stille und Besinnlichkeit
  • Reise durch die Zeit (Memoiren)
  • Das Spektrum Europas
  • Das Gefüge der Welt: Versuch einer kritischen Philosophie

Bibliografie
  • Dyserinck, Hugo: Hermann Graf Keyserling Frankreich und Ein Kapitel deutsch-französischer Geistesbeziehungen im 20. Jahrhundert; Bouvier, Bonn 1970; ISBN: 3-416-00667-4
  • Gahlings, Ute: Hermann Graf Keyserling, ein Lebensbild; Justus-von-Liebig-Verlag, Darmstadt 1996; ISBN: 3-87390-116-1
  • Keyserling-Archiv Innsbruck-Mühlau (Hrsg.): Hermann Graf Keyserling, ein Gedächtnisbuch; Rohrer, Innsbruck 1948
  • Kaminsky, Amy: Victoria Ocampo and Keyserling Effect în Argentina: Stories for a Nation, (Minneapolis, Min.,: University of Minnesota Press, 2008), pp. 70-98.

Referințe
  1. SNAC, accesat în
  2. Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  3. Marea Enciclopedie Rusă
  4. „Hermann von Keyserling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  5. Hermann Graf Keyserling, SNAC, accesat în
  6. Hermann Alexander, Graf von Keyserling, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  7. Hermann von Keyserling, Store norske leksikon
  8. „Hermann von Keyserling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  9. Autoritatea BnF, accesat în
  10. New International Encyclopedia

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.