Hermann Emil Fischer

Hermann Emil Fischer (n. , Euskirchen, Provincia Rinului⁠(d), Regatul Prusiei – d. , Berlin, Germania) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.

Hermann Emil Fischer
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Euskirchen, Provincia Rinului⁠(d), Regatul Prusiei[5]
Decedat (66 de ani)[1][2][3][4]
Berlin, Germania[6][5]
ÎnmormântatFriedhof Wannsee, Lindenstraße[*][[Friedhof Wannsee, Lindenstraße (cemetery in Steglitz-Zehlendorf, Germany)|​]]
Cauza decesuluicauze naturale
Căsătorit cuAgnes Gerlach[*][[Agnes Gerlach |​]]
Cetățenie Imperiul German
Ocupațiebiochimist
chimist
cadru didactic universitar[*]​
Locul desfășurării activitățiiMünchen
Limbi vorbitelimba germană[7]
Activitate
Domeniuchimie 
InstituțieUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Würzburg[*]​
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg
Universitatea din Strasbourg 
Alma MaterUniversitatea Bonn
Universitatea din Strasbourg 
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia de Științe Göttingen[*]​
Academia Regală Suedeză de Științe
Kungliga Fysiografiska Sällskapet i Lund[*][[Kungliga Fysiografiska Sällskapet i Lund (Royal Academy in Sweden)|​]]
Academia Americană de Arte și Științe[*]​
Accademia Nazionale dei Lincei
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]​
Académie nationale de médecine[*][[Académie nationale de médecine (French organization)|​]]
Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​
Academia de Științe din Torino[*]​[8] 
Conducător de doctoratAdolf von Baeyer 
DoctoranziOtto Diels
Hans Fischer
Otto Heinrich Warburg
Hans von Euler-Chelpin
Carl Dietrich Harries[*][[Carl Dietrich Harries (chimist german)|​]]
Max Bergmann[*][[Max Bergmann (German biochemist (1886-1944))|​]] 
PremiiFaraday Lectureship Prize[*][[Faraday Lectureship Prize (award granted by the Royal Society of Chemistry)|​]] ()
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Premiul Nobel pentru Chimie[*]​ ()[9][10]
Medalia Elliott Cresson[*]​ ()[11]
Medalia Helmholtz[*]​ ()
Cothenius-Medaille[*][[Cothenius-Medaille (science award)|​]] ()
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*]​ ()
Pour le Mérite ()
Medalia Davy[*]​ ()[12]
membru străin al Royal Society[*]​ ()[13]
Baly Medal[*][[Baly Medal |​]] () 

Motivația Juriului Nobel: „în recunoașterea serviciilor extraordinare pe care le-a făcut prin lucrările sale asupra sintezei zahărului și purinei”.

Biografie

Emil Fischer s-a născut la 9 octombrie 1852. Tatăl său, om de afaceri, îl încurajează să-și construiască o carieră, studiind științele exacte. Urmează seminarii de fizică și mineralogie. Se transferă la Universitatea din Strasbourg, unde profesorul Adolf von Maeyer îi schimbă invariabil domeniile de studii și descoperiri: chimia.

A efectuat primele cercetări pentru descifrarea alcătuirii proteinelor. În anul 1875 el a arătat cum hidrazina poate fi folosită la separarea și identificarea diferitelor tipuri de zahăr din amestecurile impure. În urma acestor succese, a fost invitat de către Adolf von Baeyer la Universitatea din Erlangen, unde a făcut primele observații asupra stereochimiei. Apoi a studiat purinele, elucidând structura acestora în detaliu, legând-o de mecanismul vieții. Emil Fischer a arătat că purinele (constituenți ai acizilor nucleici) sunt molecule-cheie în țesuturile vii.

Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel, viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă. Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor, arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. În 1907 a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi.

Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat că din multitudinea de aminoacizi existenți, viața a selectat doar 20, din care: glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, prolina, triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul glutamic, cisteina, tirozina, histidina, lizina și arginina. Fischer a demonstrat că aminoacizii proveniți din hidroliza proteinelor, prin recombinare alcătuiesc un grup de substanțe numite peptide (sau peptone). Apare o legătură covalentă, numită legătură peptidică, rezultată din reacția părții acide a unui aminoacid cu gruparea aminică (bazică) a altuia. Legătura peptidică permite combinarea a doi sau mai mulți acizi aminați pentru a forma lanțurile de aminoacizi. Emil Fischer a sintetizat peptide care aveau într-un lanț până la 18 aminoacizi.

Note
  1. „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Hermann Emil Fischer (în neerlandeză), Biografisch Portaal
  3. Hermann Emil Fischer, SNAC, accesat în
  4. Emil Hermann Fischer, Brockhaus Enzyklopädie
  5. www.accademiadellescienze.it, accesat în
  6. „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. Autoritatea BnF, accesat în
  8. www.accademiadellescienze.it, accesat în
  9. The Nobel Prize in Chemistry 1902 (în engleză), nobelprize.org, accesat în
  10. Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
  11. https://www.fi.edu/en/laureates/emil-fischer Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în
  13. List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 122

Legături externe

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.