Henri Alphonse Barnoin

Tatăl lui Barnoin a fost artist, la fel ca și doi dintre unchii săi, și a studiat arta la École des Beaux Arts din Paris. Deși Barnoin a studiat inițial cu Luc-Olivier Merson^⁠(d), al doilea său profesor, Émile Dameron, a devenit o influență mai importantă asupra stilului său artistic, atrăgându-l pe Barnoin către impresionism. [5] Opera sa a făcut parte din evenimentul de pictură din cadrul competiției de artă de la Jocurile Olimpice de vară din 1928.[6]

El și-a expus pentru prima dată picturile la Salon des Artistes de Paris în 1909. A continuat să expună în mod regulat la acest Salon anual, câștigând o medalie de argint în 1921 și o medalie de aur în 1935. A ales să locuiască în Concarneau în 1919, fiind un vizitator frecvent al portului înainte de războiul din 1914–1918. Acolo a deschis un studio pe „Quai Pénéroff”, care a devenit un loc de întâlnire preferat pentru colegii artiști, toți inspirați de scenele luminoase și animate ale bărcilor de pescuit, ale piețelor din sat și ale mării. În 1926, Barnoin a devenit artist oficial al Marinei Franceze. Pe lângă picturile sale în ulei, a fost un pastelist renumit, căruia i-a plăcut să se joace cu efectul luminii pe o varietate de scene într-un stil post-impresionist. A murit la Paris în 1940.[7] Printre subiectele preferate ale lui Barnoin s-au numărat scenele marine, portuare și de coastă, mai ales pictate în decorurile bogate din Bretania. Acest lucru este exemplificat în pictura sa Port de pescuit, Concarneau, Bretania.[5]

Unele dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Barnoin sunt Un port din Bretania, Plimbare în barcă, PIertarea Sfântului Fiacre, Bretania și Debarcarea pescuitului la Passage-Lanriec. Lucrările sale pot fi văzute în Musée du Faouet și Musée des beaux-arts din Quimper și la Musée des beaux-arts din Brest.[5]

Musée de Faouët, un muzeu dedicat expunerii picturilor artiștilor care au lucrat în Bretania, a avut o retrospectivă majoră a picturilor lui Henri Barnoin în 2006.

• O scenă de piață în Bretania
• Piața din Quimperlé. Acest tablou din 1928 este păstrat în Musée des beaux-arts din Quimper
• Scenă de piață în Place Saint-Corentin din Quimper.
• Grațierea lui St Fiacre, La chapelle Saint-Fiacre este la Le Faouët în Morbihan.
• Femei bretone la fântâna Sainte-Barbe din Le Faouët.
• Piața de țesături din Faouët. Acest tablou se află în Musée du Faouët.

• René Maurice, Trois artistes morbihannais: Arthur Midy, Henri Barnoin, Henri Moret, Imprimerie du Nouvelliste, Lorient, 1937
• Camille de Montergon, Histoire de Concarneau, Librairie E. Le Tendre, Concarneau, 1953
• Gérald Schurr și Pierre Cabanne, Dictionnaire des petits maîtres de la peinture, 2003 (ISBN: 2859173781 )
• Henri Belbeoch (prefață de Jacques Foucart), Les peintres de Concarneau, Editions Palantines, 1993 (ISBN|2950468551}})
• Gérald Schurr, Le Guidargus de la peinture, Les Éditions de l'Amateur, 1996 (ISBN: 2859172084 )
• Emmanuel Bénézit, Dictionnaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs, graveurs, vol. 1, Gründ, 1999
• André Cariou, Les peintres de Pont-Aven, Editions Ouest-France, 1999 (ISBN: 273732517X )
• Jean-Marc Michaud, Henri Barnoin, Editions Le Télégramme, Brest (Finistère), 2006 (ISBN: 9782848331683 )
• Bernard Frélaut, La merveilleuse Bretagne des peintres, Georges Nael Éditeur, 2006 (ISBN: 2831303877 )