Heinrich Gustav Magnus
Heinrich Gustav Magnus (n. , Berlin, Regatul Prusiei – d. , Berlin, Confederația Germană de Nord) a fost un chimist și fizician german, cel mai bine cunoscut pentru explicarea efectului omonim. A fost fratele mai mic al pictorului și portretistului Eduard Magnus (1799 - 1872).
| Heinrich Gustav Magnus | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Berlin, Regatul Prusiei |
| Decedat | (67 de ani)[1][2][3][4] Berlin, Confederația Germană de Nord |
| Înmormântat | cimitirul din Dorotheenstadt[*] |
| Frați și surori | Eduard Magnus |
| Cetățenie | Regatul Prusiei |
| Ocupație | fizician chimist cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[5][6] |
| Activitate | |
| Domeniu | chimie |
| Instituție | Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*] Universitatea Humboldt din Berlin |
| Alma Mater | Sorbona Universitatea din Stockholm Universitatea Humboldt din Berlin |
| Organizații | Societatea Regală din Londra Academia Regală Suedeză de Științe Academia Franceză de Științe Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Berlin |
| Conducător de doctorat | Eilhard Mitscherlich[7] |
| Doctoranzi | Emil Warburg[*][8] Georg Hermann Quincke Gustav Heinrich Wiedemann[*][9] August Kundt[10] Hermann Knoblauch[*][11] Gottfried Eduard Fischer[*][12] Rudolf O. Meibauer[*][12] Georg August Freund[*][12] |
| Premii | membru străin al Royal Society[*] ()[13] |
Născut la Berlin în familia unui comerciant bogat, Heirich a fost unul dintre cei cinci fii ai acestuia. După studii efectuate la Universitatea Berlin, a continuat să lucreze la Universitatea Stockholm cu renumitul chimist suedez Berzelius, pentru ca ulterior, fiind la Paris, să fie discipolul chimiștilor francezi Gay-Lussac și Thénard. În 1831, Magnus s-a reîntors la Berlin ca lector de tehnologie și fizică la aceeași Universitate Humboldt unde studiase anterior. Ulterior, în 1834, a devenit profesor asistent pentru aceleași subiecte, obținând în 1845 poziția de profesor plin.
În calitate de educator, Magnus a avut imediat un succes considerabil. Stilul său lucid, organizat, limpede și accesibil, precum și demonstrațiile sale experimentale clare au atras largi grupuri de dascăli și studenți entuziaști. Aceștia au participat nu numai la cursurile, seminariile și laboratoarele sale, dar și la cursurile de științe aplicate, pe care Heinrich Gustav Magnus le ținea în fabricile și laboratoarele orașului. De mare succes s-au bucurat și colocviile săptămânale ținute la casa sa, unde un grup restrâns de studenți dotați adresau atenției pedagogului cele mai curajoase și importante întrebări.
Între 1827 și 1833, Magnus s-a ocupat mai ales de cercetare în domeniul chimiei, descoperind prima combinație a clorului cu platina și amoniul, combinație cunoscută sub numele de sarea verde Magnus a cărei formulă este [Pt(NH3)4][PtCl4]), respectiv o serie de clase de acizi și sărurile acestora, așa cum sunt acizii etionici, acizii sulfovinici și acidul periodic.
Note
- Autoritatea BnF, accesat în
- Heinrich Gustav Magnus, SNAC, accesat în
- Heinrich Gustav Magnus, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- Heinrich Gustav Magnus, Gran Enciclopèdia Catalana
- Autoritatea BnF, accesat în
- CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Genealogia matematicienilor, accesat în
- Genealogia matematicienilor, accesat în
- Genealogia matematicienilor, accesat în
- Genealogia matematicienilor, accesat în
- Genealogia matematicienilor, accesat în
- Genealogia matematicienilor
- List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 232
Referințe
- Allgemeine deutsche Biog.
- The Royal Society's Catalogue enumerates 84 papers by Magnus, most of which originally appeared in Poggendorff's Annalen.
- Intrarea Magnus din Encyclopedia Britannica, ediția a unsprezecea, 1911
Legături externe
- Scurtă biografie și bibliografie la Laboratorul Virtual al Max Planck Institute for the History of Science
Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.