Heinrich Geißler

Johann Heinrich Wilhelm Geißler (n. , Igelshieb⁠(d), Turingia, Germania – d. , Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German) a fost un meșter sticlar și fizician german, celebru pentru inventarea tubului Geissler, confecționat din sticlă și folosit ca un tub ce conține un gaz rarefiat în care se produc descărcări electrice.

Heinrich Geißler
Date personale
Născut[1][2]
Igelshieb⁠(d), Turingia, Germania[3]
Decedat (64 de ani)[1][2]
Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German[4]
ÎnmormântatCimitirul vechi din Bonn
Cetățenie Saxa-Meiningen
Ocupațiefizician
instrument maker[*][[instrument maker (profession)|]]
Locul desfășurării activitățiiBonn ()
Limbi vorbitelimba germană
Activitate
Alma materUniversitatea Bonn 
OrganizațieUniversitatea Bonn 
PremiiEhrendoktor der Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn[*][[Ehrendoktor der Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn |]] 

Biografie

Geissler descindea dintr-o linie lungă de meșteșugari ce trăiau în Munții Pădurea Turingiei și în Boemia.[5] Tatăl său, Georg Geissler, era meșter sticlar și fabrica termometre și barometre. Heinrich a lucrat la diferite universități germane, inclusiv la Universitatea din Bonn. Acolo, i s-a cerut de către fizicianul Julius Plücker să proiecteze un aparat pentru evacuarea gazelor dintr-un tub de sticlă.

Plücker și-a datorate succesele sale viitoare în experimentele de descărcare electrică în mare măsură fabricantului său de dispozitive, mecanicul și meșterul sticlar Johann Heinrich Wilhelm Geissler. El a învățat arta suflării sticlei în ducatul de Saxa-Meiningen.... S-a stabilit definitiv ca fabricant de instrumente într-un atelier propriu de la Universitatea din Bonn, în 1852.[5]

Geissler a confecționat o pompă de vid cu vapori de mercur (acționată printr-o manivelă) și tuburi de sticlă, care puteau conține vid.

Tubul Geissler a fost folosit pentru divertisment în cursul anilor 1800 și a fost transformat în jurul anului 1910 într-o instalație de iluminat cu neon, folosită în scop comercial. Progresele tehnologiei descărcării electrice într-un tub cu gaze rarefiate obținute de Plucker și Geissler au dus ulterior la inventarea tubului Crookes, cu care a fost descoperit electronul în 1897, și la dezvoltarea în 1906 a tubului catodic, baza electronicii și a tehnologiilor de comunicare de lungă distanță precum radioul și televiziunea.

Geissler a primit un doctorat onorific în 1868.[5]

Note

  1. „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Heinrich Geißler, Brockhaus Enzyklopädie
  3. „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  4. „Heinrich Geißler”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  5. Per F. Dahl, Flash of the cathode rays: a history of J.J. Thomson's electron. CRC Press, 1997, pp.49–52 .

Bibliografie

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.