Gruia Novac

Gruia Novac a fost fiul cel mare al lui Baba Novac.[1]

Gruia Novac și frații săi (Novăceștii) apar plasați la început în pădurile Bucovățului, pe dealurile din jurul Craiovei. Mai târziu, apar trași spre munte spre partea muntoasă a județelor Gorj și Mehedinți.

În prima jumătate a secolului al-XVII-lea, după moartea lui Mihai Viteazul și a lui Baba Novac, au dus lupte împotriva turcilor și tătarilor.

S-au păstrat până în zilele noastre balade despre Gruia Novac, una dintre ele fiind culeasă de Petre Dulfu în perioada de profesorat la Turnu Severin:

"Dinspre munții Lotrului, / Prin strâmtoarea Oltului, / Cine se coboară-n cale, / Către Dunăre la vale? / Colo-n Munții oltenești, / Sus, la curți mari novăcești, / Plimbă-mi-se prin ceardac, / Trist, feciorul lui Novac: / Din ochi negri lăcrămând, / De la inimă oftând."

În Moldova este un obicei de Anul Nou închinat Novăceștilor numit „Banda lui Novac”.