Gigi Marga
Gigi Marga (n. , București, România – d. , New York City, New York, SUA) a fost o cântăreață română de muzică ușoară, cunoscută pentru melodii ca „Parfumul florilor de crin”, „Din mici nimicuri”, „Chemare”, „Nu știu ce să cred”,[1] concerte în restaurantele din București și din New York, dar și pentru aparițiile televizate de revelion din timpul regimului comunist.[2]
| Gigi Marga | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | București, România |
| Decedată | (91 de ani) New York City, New York, SUA |
| Cetățenie | România Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | cântăreață |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
A copilărit la Râșnov.[3] A debutat în cariera muzicală în Corul Patriarhiei și a cântat în corul Filarmonicii „George Enescu”.[1] Tatăl ei a murit pe când ea avea 14 ani. A studiat Științele Economice și Conservatorul, fiind repartizată pe postul de contabil la Întreprinderea Gaz Metan.[4] A renunțat la cor și a fost angajată de casa de discuri Electrecord, unde a înregistrat mai multe piese cu Trio Grigoriu.[4] În 1962 a câștigat un premiu la un concurs international de la Sopot, în Polonia.[4] A fost căsătorită cu avocatul Nicolae Giurea, care a murit în 1985.[4]
A emigrat în America în 1986, devenind cetățean american în 1987.[2] S-a stabilit la New York și a continuat să cânte în restaurantele cu specific românesc din zonă.[5]
Note
- Soarta teribilă a solistei Gigi Marga, o legendă a muzicii românești. Autoritățile au internat-o într-un azil din New York
- Gigi Marga, cântăreața al cărei nume a intrat în folclor: "Este un nume sonor. Probabil că de aceea a fost folosit în tot felul de expresii"
- Un nume ce rezona cu Marco Polo, Luminița Ciobanu, Jurnalul Național
- Formidabila Gigi Marga!, Mihaela Biliovschi Luminița Ciobanu, Jurnalul Național
- Gigi Marga, o legendă vie, 9 decembrie 2016, Monitorul Expres
- Darius Mureșan (), „A murit Gigi Marga”, DC News, accesat în
Bibliografie
- Olariu, Constantin, Bucureștiul monden: radiografia unei prăbușiri (1940-1970), p. 119
- Doicescu, Graziella, Captivantul București interbelic, p. 126