George Hoyt Whipple

George Hoyt Whipple (n. , Ashland⁠(d), New Hampshire, SUA – d. , Rochester, New York, New York, SUA) a fost un medic, patolog și cercetător american în domeniul biomedical. În 1934, împreună cu George Richards Minot și William Parry Murphy, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.

George Hoyt Whipple
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Ashland⁠(d), New Hampshire, SUA
Decedat (97 de ani)[1][2][3][4]
Rochester, New York, New York, SUA
ÎnmormântatMount Hope Cemetery[*][[Mount Hope Cemetery (first municipal cemetery in the United States; located in Rochester, New York)|​]]
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Ocupațiemedic
patolog[*]​
Limbi vorbitelimba engleză
Activitate
RezidențăWhipple House[*][[Whipple House (historic house in Ashland, New Hampshire)|​]][5] 
Domeniumedicină
biochimie
patologie 
InstituțieUniversity of Rochester[*][[University of Rochester (private, nonsectarian, research university in Rochester, New York, United States)|​]]
Universitatea din California 
Alma MaterUniversitatea Yale
Școala de medicină Johns Hopkins[*]​
Phillips Academy[*][[Phillips Academy (preparatory school in Andover, Massachusetts, United States)|​]]
Universitatea Johns Hopkins 
OrganizațiiAcademia Leopoldină
Academia Regală de Medicină a Belgiei[*]​
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​ 
DoctoranziErnest William Goodpasture[*][[Ernest William Goodpasture (American pathologist and physician)|​]] 
PremiiPremiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[6][7]
Jessie Stevenson Kovalenko Medal[*][[Jessie Stevenson Kovalenko Medal (American award for medical sciences research)|​]] ()[8]
George M. Kober Medal[*][[George M. Kober Medal (award conferred by the Association of American Physicians)|​]] ()[9] 

A efectuat cercetări sistematice în domeniul pigmenților biliari și a realizat o dietă împotriva anemiei pernicioase. A efectuat teste pe câini (cărora le-a provocat anemie prin prelevarea unei cantități de sânge) și cărora prin alimentarea cu carne (în special ficat, care este bogat în fier), fasole, le-a stimulat generarea de eritrocite. La stabilirea acestui regim alimentar au mai efectuat studii și colaboratorii săi Minot și Murphy. Astfel, Whipple a ajuns la concluzia că fierul joacă un rol important în producția de globule roșii de către măduva oaselor.

Mai târziu, Arzt W. Castle a pus în evidență o substanță aflată în sucul gastric (factor intrinsec) care inhibă anihilarea vitaminei B12 din acidul gastric și astfel această vitamină este resorbită în intestinul subțire, ccea ce este vital pentru producerea de eritrocite. În 1948 și în anul următor, Karl August Folkers și Alexander Todd au pus în evidență și factorul extrinsec, aflat la nivelul ficatului.

În 1907, Whipple a descris ceea ce ulterior avea să fie denumită maladia Whipple.

Note
  1. George H. Whipple, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  2. George Whipple, SNAC, accesat în
  3. George Hoyt Whipple, Find a Grave, accesat în
  4. George Hoyt Whipple, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  5. National Register of Historic Places
  6. The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1934 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în
  7. The Nobel Prize amounts (în engleză), nobelprize.org[*][[nobelprize.org (website)|​]], accesat în
  8. https://www.nasonline.org/programs/awards/kovalenko-medal.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. https://aap-online.org/kober/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.