Ganymede (mitologie)

Ganymede (în greaca veche: Γανυμήδης, Ganymēdēs) este un semizeu din mitologia greacă. Era fiul regelui Tros^{⁠(en)[traduceți]} din Dardania (de la care provine denumirea cetății legendare Troia) și al reginei Callirrhoe.[3] Frații lui erau Ilus^{⁠(en)[traduceți]} și Assaracus^{⁠(en)[traduceți]}.

Ganymede (descris de Homer ca fiind „cel mai frumos dintre muritori”[4]) a fost răpit de Zeus, care luase înfățișarea unui vultur, și dus în Olimp, devenind astfel nemuritor.[5] Acolo, printre altele, a devenit paharnicul zeilor olimpieni, alături de Hebe, turnându-le acestora în cupe ambrozie și nectarul divin.[6]

Mitul lui Ganymede a fost un model pentru obiceiul pederastiei, o relație erotică acceptată tacit în societatea greacă antică. Totuși, potrivit lui Platon, Socrate nega faptul că tânărul chipeș ar fi fost iubitul carnal al tatălui zeilor, propunând în schimb o interpretare spirituală: lui Zeus i-ar fi plăcut doar mintea și sufletul băiatului, nu corpul acestuia.[7][8] Platon justifica aspectul pederastic al acestui mit atribuindu-i o origine cretană și plasând răpirea lui Ganymede pe Muntele Ida^{⁠(en)[traduceți]}. Teoria lui era o critică a obiceiurilor cretanilor, acuzându-i pe aceștia că au inventat mitul lui Zeus și Ganymede pentru a justifica comportamentul lor.[9]

Un corp ceresc, satelit al planetei Jupiter, a primit numele lui Ganymede; este cel mai mare satelit din Sistemul solar. A fost descoperit la 7 ianuarie 1610 de Galileo Galilei, care l-a observat prin luneta astronomică inventată de el.