Frederic al II-lea de Habsburg

Frederic al II-lea de Habsburg (n. 10 februarie 1327 – d. 11 decembrie 1344, Neuberg an der Mürz)[1][2] a fost fiul lui Otto cel Vesel (1301–1339) și al soției sale, Elisabeta a Bavariei Inferioare (1305–1330), fiica ducelui Ștefan I al Bavariei. Leopold al II-lea de Habsburg a fost fratele său mai mic.

Frederic al II-lea de Habsburg
Duce al Austriei

Portret de Antoni Boys (c. 1580)
Date personale
Născut
Decedat (17 ani)
Neuberg an der Mürz⁠(d), Stiria, Austria
ÎnmormântatMănăstirea Neuberg[*]
PărințiOtto cel Vesel
Elisabeta a Bavariei Inferioare
Frați și suroriLeopold al II-lea de Habsburg
Ocupațiearistocrat[*]
Limbi vorbitelimba germană
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Habsburg

În 1337 Frederic a fost dat spre educare mătușii sale, regina văduvă Agnes a Ungariei, care se afla la Mănăstirea Königsfelden.[1] În 1339 Frederic a fost adus în Austria de unchiul său Albert al II-lea care i-a permis să participe la negocieri și să cunoască persoane importante deoarece urma să preia titlul și stăpânirea teritoriilor tatălui său.[1] El a locuit în Castelul Lenzburg din cantonul Argovia, timp în care a stăpânit Austria Anterioară. În 1339 el a revendicat Bavaria Inferioară ca teritoriu ereditar moștenit de la mama sa. Totuși, împăratul Ludovic al IV-lea i-a respins cererea. Frederic urma să se căsătorească cu prințesa Ioana, fiica regelui Eduard al  III-lea al Angliei, logodna lor fiind agreată de Ludovic al IV-lea încă de când Frederic avea opt ani.[1] Căsătoria stabilită în 1337 a fost amânată de Eduard al III-lea pentru că cei doi erau prea tineri, iar moartea timpurie a lui Frederic a zădărnicit acest plan.[3] Alte surse susțin că Eduard al III-lea ar fi revenit ulterior asupra promisiunii de căsătorie datorită neîndeplinirii dorinței sale de încheiere a unei alianțe împotriva Franței.[4] La vârsta de 16 ani a participat cu succes la un turnir în Boemia. Frederic a murit în mod surprinzător în 1344 după moartea, de asemenea neașteptată, a fratelui său mai mic, Leopold. Contemporanii au presupus otrăvirea ca fiind cauza ambelor decese.[1]

Note

  1. Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 147.
  2. Detlev Schwennicke: Die fränkischen Könige und die Könige und Kaiser, Stammesherzoge, Kurfürsten, Markgrafen und Herzoge des Heiligen Römischen Reiches Deutscher Nation., Editura Vittorio Klostermann, Frankfurt 2005, ISBN 978-3-465-03420-9, p. 41.
  3. „ALO docView - 06 Biographisches Lexikon des Kaisertums Österreich (1860)”. www.literature.at. Accesat în .
  4. Gebhardi, Ludwig Albrecht (), Genealogische Geschichte der erblichen Reichsstände in Teutschland (în germană), Gebauer, accesat în

Bibliografie

  • Detlev Schwennicke: Die fränkischen Könige und die Könige und Kaiser, Stammesherzoge, Kurfürsten, Markgrafen und Herzoge des Heiligen Römischen Reiches Deutscher Nation., Editura Vittorio Klostermann, Frankfurt 2005, ISBN 978-3-465-03420-9 (versiune online).
  • Ludwig Albrecht Gebhard: Genealogische Geschichte der erblichen Reichsstände in Teutschland., vol. 2, 1779, pp. 261-262 (versiune online).
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 147.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.