Francis de Miomandre

S-a născut în Tours, Indre-et-Loire, fiul unui vânzător Gilbert Durand și al lui Thérèse de Miomandre. Și-a păstrat numele mamei ca pseudonim. În 1888 s-a mutat împreună cu părinții săi la Marsilia și a rămas acolo până în 1898, studiind la Colegiul Iezuit Sf. Ignatie din Marsilia. În același timp s-a împrietenit cu un grup de tineri scriitori. În 1894 au fondat o revistă la Revue Méditerranéenne în care și-a publicat lucrările de la începutul carierei. În 1900 l-a întâlnit pe Camille Mockler în Saint-Leu-La-Forêt.

În 1904 Miomandre a publicat prima sa carte „Les Reflets et les souvenirs” cu un tiraj de două sute douăzeci de exemplare. A lucrat la revistele „le Mercure de France” (Paris), „Antée” (Bruges), și „L’Occident”. Francis a început să vândă tablouri la o galerie numită Berngayma, iar mai târziu a lucrat ca secretar al directorului său - Félix Fénéon. Mai târziu, a ocupat funcția de secretar al consiliului de redacție al revistei „L'Art et les artistes” până în 1912. În cele din urmă a câștigat Premiul Goncourt în 1908 pentru romanul său Écrit sur l'eau....

Miomandre a scris mii de articole pentru peste două sute de reviste și ziare.[8] Acesta a fost principalul său mijloc de trai. Din când în când scria la editurile Marges, New French Review, Manuscrit autographe și les Cahiers du Sud și avea o rubrică în Nouvelles littéraires din 1922 până la moartea sa în 1959. În plus, în 1926, a scris în mod regulat recenzii literare și a colaborat cu alte reviste. Primele sale eseuri critice au fost publicate în cartea „Fața” în 1907. Patru ani mai târziu, a lansat o altă colecție de eseuri.