François-Auguste Biard

S-a născut la Lyon. Deși părinții săi intenționau ca el să se alăture clerului, și-a petrecut cea mai mare parte a timpului învățând să picteze, începând la o fabrică de tapet din Lyon.[9] În cele din urmă, a putut merge la École des Beaux-Arts, unde a lucrat cu Pierre Révoil^⁠(d) până în 1818, apoi a studiat cu Fleury François Richard^⁠(d), după ce a preluat funcția de director. Studiile sale au fost, totuși, sporadice și a învățat multe lucruri pe cont propriu. Prin urmare, el este adesea numit „autodidact”.

De asemenea, a călătorit în Italia, Grecia și Orientul Mijlociu. Prima sa expoziție la Salon^⁠(d) din 1824 a fost bine primită. În același an, Arhiepiscopia a comandat patru tablouri de la foști elevi ai lui Révoil, inclusiv lui Biard. În 1827, a călătorit din nou, vizitând Malta, Cipru și Egipt. Ulterior a obținut sprijinul Monarhiei din iulie, care a achiziționat câteva dintre lucrările sale. În 1838, a fost decorat cu Legiunea de Onoare.[10]

În 1839, a participat la o expediție științifică, condusă de Joseph Paul Gaimard^⁠(d), care a mers în Spitsbergen și Laponia.[11] I s-a alăturat logodnica sa, scriitoarea Léonie d'Aunet^⁠(d), care a publicat o relatare a călătoriei în 1854, intitulată Voyage d'une femme au Spitzberg.[12] Schițele sale au servit drept inspirație pentru patru panouri mari de la Muzeul Național de Istorie Naturală.[12]

S-a căsătorit cu Léonie în 1840. Trei ani mai târziu, aceasta a devenit amanta lui Victor Hugo. În 1845, ea a fost prinsă cu el, în flagrant delict, la un hotel. A fost arestată pentru adulter, dar Hugo a fost eliberat după ce și-a invocat inviolabilitatea ca membru al Chambre des pairs^⁠(d).[13] A fost dusă la închisoarea Saint-Lazare, a executat două luni și a fost încredințată în grija unei mănăstiri. Căsătoria a fost anulată în 1855.

În jurul anului 1858, a petrecut doi ani în Brazilia, unde a lucrat la curtea împăratului Pedro al II-lea. Folosind Rio de Janeiro ca bază, a făcut mai multe excursii în mediul rural și în Amazon, unde a fost unul dintre primii pictori care au descris oamenii indigeni. I s-a oferit un post de profesor la Academia Imperială de Arte Frumoase, dar a refuzat în favoarea continuării călătoriilor sale.[12] Înainte de a se întoarce în Franța, a făcut un ocol prin America de Nord și a pictat câteva scene care descriu sclavia.[12] În 1862, relatarea despre călătoriile sale în Brazilia, cu 180 de gravuri, a fost publicată de Hachette sub titlul Deux années au Brésil.

Picturile sale cu subiecte anecdotice au fost populare în rândul publicului de la Salon, iar uneori a fost criticat pentru că a introdus umor în picturile altfel serioase.

Biard a murit la 20 iunie 1882, la Samois-sur-Seine^⁠(d).

• Lupta cu urșii polari (1839)
• Proclamarea abolirii sclaviei în coloniile franceze, 27 aprilie 1848^⁠(d) (1849)
• Indienii amazonieni
  Închinarea zeului Soare (c. 1860)
• În grădină
• La Oficiul poștal
• Bârlogul Artistului

• Ana Lucia Araujo, Romantisme tropical: L'Aventure d'un peintre français au Brésil . Québec, Presses de l'Université Laval, 2008.
• Christine Peltre, Dictionnaire culturel de l'orientalisme, Editions Hazan, 2008,ISBN: 978-2-7541-0192-9
• Barbara C. Matilsky, „François-Auguste Biard : artist-naturalist-explorer”, în La Gazette des Beaux-Arts, februarie 1985.

• Format:Cite Men of the Time
• Biard, Auguste François, 1798-1882. Deux années au Brésil (collab.: Riou, Edouard, 1833-1900) . Paris : Librairie de L. Hachette et Cie, 1862. (Biblioteca Brasiliana Guita e José Mindlin; Universidade de São Paulo^⁠(d)).
• More works by Biard @ ArtNet
• Works by Biard @ the Base Joconde
• "The Artist as Explorer" @ The Eclectic Light Company