Etantiol

Etantiolul, cunoscut și ca etilmercaptan, este un tiol, un compus organic cu sulf cu formula CH3-CH2-SH. Este un lichid incolor, mai volatil ca etanolul, care are un miros foarte neplăcut, asemănător hidrogenului sulfurat, prazului sau cepei. Pentru a sesiza olfactiv eventualele scăpări de gaz, etantiolul se adaugă în buteliile cu gaz petrolier lichefiat.

Etantiol
Nume IUPACEtantiol
Alte denumirietilmercaptan
mercaptoetan
Identificare
SMILES
Număr CAS75-08-1
PubChem CID6343
Informații generale
Formulă chimicăC2H6S
Aspectlichid incolor
Masă molară62,13404 g/mol
Proprietăți
Densitate0,8617 g/cm3
Punct de topire−148 °C
Punct de fierbere35 °C
Presiune de vapori442 de millimetre of mercuryi[1] 
Pericol
Inflamabil, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR11, R20, R50/53
Fraze S(S2), S16, S25, S60, S61

Pericol
H225, H332, H410,
NFPA 704

4
2
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

Etantiolul este obținut prin reacția etenei cu hidrogen sulfurat în prezență de catalizator (sunt utilizați diferiți catalizatori în acest proces, depinzând de producător). La nivel industrial, compusul a fost produs și prin reacția dintre etanol și hidrogen sulfurat gazos, în prezența unui catalizator solid acid, cum este oxidul de aluminiu:[2]

CH3-CH2-OH + H2S → CH3-CH2-SH + H2O

Proprietăți

Chimice

Etantiolul este un reactiv valorificat în sinteza organică. În prezența hidroxidului de sodiu, dă ionul puternic nucleofil SEt−. Sărurile acestuia, etantionații, pot fi generați cantitativ prin reacția cu hidrura sodică.[3]

Etantiolul poate fi oxidat la acidul sulfonic corespunzător, folosindu-se agenți oxidanți puternici. Agenții mai slabi, precum oxidul feric sau peroxidul de hidrogen, dau o disulfură (dietil-disulfură):

2 CH3-CH2-SH + H2O2 → CH3-CH2-S-S-CH2-CH3 + 2 H2O

Vezi și

Referințe
  1. http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0280.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. Norell, John; Louthan, Rector P. (). „Thiols”. Kirk-Othmer Concise Encylclopedia of Chemical Technology (ed. 3rd). New York: John Wiley & Sons, Inc. pp. 946–963. ISBN 978-0471801047.
  3. Mirrington, R. N.; Feutrill, G. I. (), „Orcinol Monomethyl Ether”, Org. Synth.; Collective Volume, 6, p. 859
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.