Ernest Urdărianu
Ernest Urdărianu (n. 1897 – d. 1985[1]), cunoscut și ca „Urdăreanu”, dar numele este scris incorect[2], născut în România. A fost adjutant regal și prefect al Palatului (1935), vicemareșal (1936) și din 1937 Mareșal al Palatului Regal[3], mare șambelan al Curții Regale (din 25 octombrie 1937) și ministru al Casei Regale de la 27 martie 1938 până la 4 septembrie 1940[4][5]. A mai fost unul dintre apropiații regelui Carol al II-lea, membru al grupului său restrâns, numit „Camarila regală".
| Ernest Urdărianu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1897 |
| Decedat | 1985 (88 de ani)[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | pilot de raliu[*] politician |
| Limbi vorbite | limba română |
I-a rămas credincios suveranului român și după ce acesta a abdicat – pentru a doua oară – la 6 septembrie 1940 și a trebuit să plece din țară. S-a căsătorit, în anul 1944, în Ciudad de Mexico, cu o tânără de 18 ani, Monique Cook (1927–2002). După moartea regelui Carol al II-lea, Urdăreanu a rămas în serviciul Elenei Lupescu până la moartea acesteia, survenită în anul 1977[6]. A murit în Portugalia.
Note
- (PDF) http://www.aman.ro/files/digitale/familia_aman/cap1_familia.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Diana Mandache - Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist, pagina 15
- Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–274.
- Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 4. Miniştrii Casei Regale”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 276.
- Note de subsol
- Mandache, Diana (). Moştenirea Elenei Lupescu şi statul comunist. Curtea Veche. pp. 15–16.
| Predecesor: General Ernest Ballif |
Șeful Casei Militare Regale 15 martie 1937 – 6 septembrie 1940 |
Succesor: General Constantin Sănătescu |