Erastia Peretz

Erastia Peretz, alintată „Tia”,[3] a fost fiica lui Ioan Peretz, fost director general al Administrației Teatrelor, profesor al Universității din Iași și unul din fruntașii intelectuali ai orașului Iași.[4][5][6] Născută într-o familie boierească, fata a primit la naștere numele bunicii ei, Erastia Peretz. Fiică a clucerului Scarlat Urlățeanu, bunica Erastia fusese căsătorită cu Paul Peretz, a cărui familie era descendentă a stolnicului Petrache Peretz din Giurgiu.[7] Erastia și Paul Peretz au avut doi fii, pe Ioan și Petru Paul Peretz, și două fiice, Zoe V. Arion și Matilda Crivăț.[8] Bunica Erastia Peretz a încetat din viață la 25 martie 1893 și a fost înmormântată la cimitirul Șerban Vodă din București.[8] Erast Peretz, unul din verii viitoarei „Miss România”, a fost căsătorit cu una dintre fiicele arhitectului Ion Mincu.[7]

Tânăra Erastia Peretz și-a petrecut copilăria într-o comună de lângă Iași, unde familia Peretz deținea un conac.[4] A fost fascinată de natură, lipsind deseori de acasă pentru a se plimba prin livezile, grădinile și lanurile de grâu din împrejurimi, iar dragostea pentru natură i-a rămas o caracteristică în toți anii care au urmat.[4] Foarte educată, Erastia Peretz vorbea fluent franceza, engleza și germana, iar unul din romanele sale din tinerețe, scris în franceză, a fost publicat de o editură din Paris.[4] Era și o bună cântăreață și instrumentistă, fiind capabilă să interpreteze cu ușurință la pian sonate de Chopin sau lieduri de Schubert, ori romanțe și canțonete italiene la chitară.[4] Conform presei vremii, Peretz era și „o excelentă dansatoare”.[9]

În anii 1930, în România se desfășurau două concursuri de frumusețe sub titulatura „Miss România”: unul organizat de revista Realitatea Ilustrată, afiliat la Miss Universe, celălalt de revista Ilustrațiunea Română, afiliat la Miss Europe - Miss Universe. În mai 1931, când avea doar 17 ani, studia în ultimul an de liceu și se pregătea de bacalaureat, Erastia Peretz a participat la concursul organizat de Realitatea Ilustrată, pe care l-a câștigat.[3] Peretz ar fi trebuit să reprezinte România la concursul „Miss Universe” de la Galveston, Statele Unite, însă vasul pe care s-a îmbarcat a plecat cu întârziere din portul francez Le Havre și a fost întârziat suplimentar de o furtună puternică în Atlantic.[9] Din acest motiv, reprezentanta României a ajuns prea târziu peste ocean și nu a mai putut lua parte la competiția de la Galveston.[9]

Creațiile literare ale Erastiei Peretz au fost inițial necunoscute publicului românesc, pentru că ea a colaborat la început doar cu diferite reviste franțuzești.[10] Ziarul Vremea din 7 iunie 1930 nota că un scurt roman al ei, denumit Annie à la mer, ar fi trebuit să apară la o însemnată editură pariziană, urmat de o continuare intitulată Annie à l'école.[10] De asemenea, Peretz se pregătea să lanseze un volum de versuri la o editură românească.[10]

Tânăra scriitoare a publicat romanele Îmi placi! în 1933 și Ceai dansant în 1934, iar în 1935 a devenit membră a Societății Scriitorilor Români.[2] Romanul Îmi placi! a avut parte de o recenzie în general pozitivă în cronica literară a ziarului Curentul, recenzorul Nicolae Roșu remarcând „o narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”.[11] Totuși, autorul notează că „stilul nu rezolvă însă complect problema psihologică a romanului de moravuri către care tinde dra Erastia Peretz. Este nevoe de o aprofundare a personagiilor principale, de o disecție psihologică și prin aceasta să se descopere masca gândurilor interioare”.[11]

Pe un ton mai negativ, criticul Alexandru George a caracterizat-o drept o simplă „tînără veleitară aparținînd înaltei societăți bucureștene”, iar Eugen Lovinescu, după citirea unui caiet cu poezii al Erastiei Peretz, a notat sec: „Neant!”.[2] Fără să îi poarte pică, tânăra scriitoare i-a dăruit, un mai târziu, cartea cartea Îmi placi!.[11] Cariera literară a lui Peretz s-a încheiat în 1946, după publicarea romanului Stele căzătoare.[2]

Erastia Peretz l-a cunoscut pe actorul de teatru și film Septimiu Sever la Teatrul din Sibiu.[12] Cei doi s-au mutat împreună la București, unde s-au căsătorit.[12] În 1971 au emigrat mai întâi în Franța, iar apoi s-au stabilit definitiv la Montréal, în Canada.[12] În țara adoptivă, Sever a fost distribuit în seriale, a jucat în câteva filme, a primit roluri importante la Radio Canada și a ajutat la punerea în scenă a unor piese. A devenit apoi profesor la două licee din Montréal și a condus, până în anul 2002, Teatrul din Marieville.[12]

Despre această perioadă din viața Erastiei Peretz se știu puține lucruri. În 1979, ea a publicat o carte de rețete românești la editura pariziană Les Éditions du Jour, intitulată La cuisine roumaine.[13] După 1990, un anticariat bucureștean a pus în vânzare un exemplar al cărții, cu o dedicație în limba franceză scrisă chiar de autoare și semnată simplu, „Erastia”.[14][15] Dedicația este datată februarie 1992.[14]

• Îmi placi!. Roman. 156 pp. București: Librăria „Universala” Alcalay, 1933
• Ceai dansant. Roman. București: Editura „Vremea”, 1934
• Pernei mele. Melancolie. Versuri. Revista scriitoarelor și scriitorilor români. București: Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, 1931
• Seceta. Versuri. Revista scriitoarelor și scriitorilor români. București: Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, 1931
• La pescuit.... Nuvelă. București: Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului Imprimeria Națională, 1937
• Țăndărică. Nuvelă. București: Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului Imprimeria Națională, 1940
• Zoo. Nuvelă. București: Editura „Bucovina” I. E. Torouțiu, 1940
• Primăvară pustie. Nuvelă. București: Tipografia „Luceafărul”, 1945
• Stele căzătoare. Roman. București: Editura „Cugetarea”, 1946
• La cuisine roumaine. Carte de rețete. Paris: Les Éditions du Jour. ISBN: 2-89044-008-7

• Materiale media legate de Erastia Peretz la Wikimedia Commons
• Erastia Peretz la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași