Epidemia de Ebola din Africa de Vest

Epidemia de Ebola a debutat în decembrie 2013 [9] [10] când un băiat de 2 ani, Émile, din satul Meliandou, prefectura Guéckédou din Guineea a murit la 6 decembrie 2013 în urma simptomelor specifice de Ebola. Pe 13 decembrie 2013 mama acestui copil, Sia, ce s-a contaminat de la fiul său, a decedat. La 29 decembrie 2013 și sora acestuia, Philomène, de 3 ani, a decedat în urma infectării cu Ebola. În data de 1 ianuarie 2014 moare și bunica acestui copil, Koumba. Mai multe persoane ce au asistat la funerariile acestor persoane s-au infectat și ele. Acestea s-au întors în localitățile lor unde au răspândit virusul. Cercetătorii cred că membrii familiei băiatului, ce este considerat pacientul zero, ar fi vânat lilieci din speciile Hypsignathus monstrosus sau Epomops franqueti, lilieci considerați rezervor natural al virusului Ebola.[11] O altă teorie lansată de oamenii de știință, presupune că virusul ar fi fost "importat" din zona estică a Africii Centrale prin animalele aduse din această zonă. La 25 martie 2014 Organizația Mondială a Sănătății relatează faptul că Ministerul Sănătății din Guineea cât și Organizația Medici fără Frontiere notifică prezența unor focare de Ebola în patru din districtele din sud-estice ale țării. În Guineea un număr de 86 de cazuri suspecte incluzând și 59 de decese (rată a mortalității de 68,5 %) erau înregistrate la 24 martie 2014. [12] La data de 25 martie 2014, Ministerul Sănătății din Guineea raportează faptul că 4 prefecturi din sud-estul țării (Gouécké, Macenta, Nzérékoré și Kissidougou) sunt afectate de epidemia de Ebola[13]. La 31 martie 2014 se înregistrau 112 cazuri suspecte sau confirmate, incluzând și 70 de decese. Tot la data de 31 martie 2014, CDC trimite o echipă de 5 persoane pentru a asista personalul din cadrul Ministerului Guineean al Sănătății și echipele Organizației Mondiale a Sănătății la încercarea de a opri epidemia de Ebola.[14] La 23 aprilie numărul total de cazuri suspecte și confirmate în cadrul bolii provocate de virusul Ebola, se ridica la 242, din care 142 de decese, reflectând o mortalitate de 59 %.[15] Inițial, cazuri suspecte au fost raportate în prefecturile Conakry (4 cazuri), Guéckédougou (4 cazuri), Macenta (1 caz) și Dabola (1 caz). În ziua următoare, Institutul Pasteur din Lyon, Franța confirmă prezența virusului Ebola Zair. În raportul inițial se sugera prezența unei noi tulpine de virus Ebola [16], dar prin studierea mai aprofundată a cazurilor de infectare s-a constatat prezența virusului Ebola Zair. [17] Un individ suspect a fost internat în spital la data de 28 martie 2014. [18] La 31 martie 2014 Centrul pentru Prevenire și Control al Bolilor din Atlanta, Georgia, S.U.A. trimite o echipă de cinci persoane pentru "a asista Ministerul Sănătății din Guineea și Organizația Mondială a Sănătății (WHO) angajate într-o operațiune internațională pentru combaterea epidemiei de Ebola". [19] În jurul datei de 23 mai, epidemia se răspândește și în capitala Guineei, Conakry[20], un oraș cu 2 milioane de locuitori. La acea dată, Ibrahima Touré, directorul organizației non-guvernamentale Plan Guinea, declara:
"Nivelul de trai scăzut, lipsa apei curente și igiena deficitară din majoritatea districtelor orașului Conakry, sunt un risc serios în escaladarea epidemiei către o criză de proporții. Populația nu se gândește la spălatul eficient al mâinilor, atâta timp cât apa ajunge doar pentru băut" [21], lucru care oglindește reala problemă a acestei epidemii, dar și a altor epidemii de acest fel din Africa, lipsa unui sistem medical eficient și a unei infrastructuri elementare care să prevină și să înlăture astfel de situații, situații ce pot deveni o amenințare la adresa umanității.

În Liberia, boala a fost depistată în districtele Lofa și Nimba, sfârșitul lunii martie 2014.[22] și la mijlocul lui aprilie 2014 Ministerul Sănătății și Relațiilor Sociale al Liberiei a semnalat cazuri suspecte și în districtele Margibi și Montserrado.[23] La 27 iulie 2014, președintele Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf, anunță că Liberia va închide granițele, cu excepția câtorva puncte, cum ar fi aeroportul din Monrovia, unde se vor instala centre de testare. [24] Meciurile de fotbal au fost anulate[25], școlile și universitățile și-au suspendat cursurile[26], iar în cele mai afectate regiuni din țară se va institui carantină.

Primul caz de infectare din Sierra Leone a fost al unui vraci de trib. Acesta a tratat mai multe persoane posibil infectate cu Ebola și a decedat la 26 mai 2014. Conform tradiției tribale, corpul decedatului este spălat și pregătit de înmormântare. Tocmai acest ritual a dus la răspândirea bolii în comunitatea respectivă.

La 5 august 2014, organizația misionară Ordinul Sf. Ioan al lui Dumnezeu confirmă faptul că părintele Miguel Pajares Martin, ce activa ca voluntar în Liberia, a fost infectat cu virusul Ebola. Acesta a fost evacuat în Spania la 6 august, unde moare pe 12 august.[27] La 21 septembrie fratele Manuel García Viejo, un alt cetățean spaniol, ce a fost director al spitalului San Juan de Dios din Lunsar, a fost evacuat în Spania din Sierra Leone după ce s-a infectat. Acesta moare la 25 septembrie 2014.[28]

La data de 14 noiembrie 2014 se înregistra următoarea situație epidemiologică (a infectaților) în Africa de Vest, conform comunicatului CDC și OMS, bazată pe statisticile furnizate de ministerele de resort din țările afectate de epidemie[29]:

Notă:

• În Nigeria și Senegal nu s-au mai înregistrat cazuri noi de infectare din luna septembrie 2014, urmând a fi declarate focare libere curând. La 17 octombrie 2014 Senegalul declară epidemia încheiată, iar pe 19 octombrie 2014 și Nigeria. [30]
• În Mali primul caz de Ebola este al unei fetițe de 2 ani ce a decedat vineri, 24 octombrie 2014, în orașul Kayes.[31]
• În Maroc primul caz, inițial considerat a fi de Ebola, este al unui liberian ce a decedat însă datorită unor afecțiuni cardiace.[32] [33]
• În Spania primul caz de Ebola a fost cel al unui preot adus din Sierra Leone ce a decedat pe 25 septembrie 2014, la Madrid. [34][35]
• În Rwanda primul caz suspect de Ebola a fost cel al unui student german, ce a fost plasat în izolare la spitalul King Faisal din capitala Kigali. [36]
• În Germania primul caz de Ebola a fost cel al unui angajat ONU, ce a fost tratat în Leipzig. [37]
• Cazul din România nu s-a confirmat a fi infectare cu Ebola.[38]
• Cazul diplomatului britanic din Macedonia nu s-a confirmat a fi infectare cu Ebola.[39]