Émile Borel

S-a născut în Saint-Afrique[13], ca fiu al unui pastor protestant.

Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică.

Este absolvent al Școlii Normale Superioare (École Normale Supérieure). În 1893 obține doctoratul în matematică.

De asemenea, a fost conferențiar la Facultatea de Științe din Lille, director la Școala Normală Superioară și în 1909 devine profesor la Sorbona.

În Primul Război Mondial a adus mari servicii armatei franceze prin înființarea unei secții de reperare prin sunet.

A fost prieten cu Édouard Herriot, președintele Consiliului Franței, cu Paul Painlevé, care a fost premier, cu Paul Valéry și cu Gaston Darboux.

A fost profesor al matematicienilor români: Caius Iacob, Gheorghe Țițeica, Simion Stoilow, Ovidiu Țino, Octav Onicescu.

A călătorit mult prin Europa și prin diverse țări ca: Egipt, Liban, Iran, China, Argentina, Uruguay, Brazilia și India.

Émile Borel s-a stins din viață în 1956 la Paris.

Borel a fost un analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor.

Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice.

• Medalia Rezistenței (Médaille de la Résistance) cu rozetă
• Prima medalie de aur a Centrului Național pentru Cercetări Științifice pentru întreaga sa activitate;
• 1901: Premiul Poncelet;
• 1904: Premiul Vaillant;
• 1905: Prix Petit d'Ormoy;
• 1938: Marele Premiu al Științelor Matematice (Grand Prix des Sciences Mathématiques);
• 1945: Crucea de Război (Croix de guerre);
• 1950: Marea Cruce a Legiunii de onoare (Grand-Croix de la Légion d'honneur);
• 1954: Premiul Osiris
• Doctor Honoris Causa al mai multor universități străine.

• 1894: Sur quelque points de la théorie des fonctions
• 1897: La théorie des fonctions
• 1898: Leçons sur la théorie des fonctions
• 1900: Leçons sur les séries entières
• 1901: Leçons sur les fonctions divergentes
• 1903: Algèbre
• 1905: Leçons sur les fonctions de variables réelle et les dévelopments en série de polynômes
• 1913: Le Hasard
• 1917: Leçons sur les fonctions monogènes uniforme d'une variable complexe
• 1921: L'Espace et le temps
• 1921: La théorie du jeux
• 1922: Méthodes et problèmes de la théorie des fonctions
• 1924 - 1934: Traité du calcul des probabilités et ses applications.

Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic.

Lucrările sale au constituit obiectul cercetărilor matematicienilor români: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Aurel Angelescu, Florin Vasilescu, Gheorghe Călugăreanu și alții.

• Algebră boreliană
• Teorema lui Borel-Lebesgue
• Teoria jocului