Emil C. Crăciun
Emil C. Crăciun (n. 22 mai 1896, Iași – d. 3 aprilie 1976, București) a fost un medic, profesor universitar, cercetător (analiza cancerului), autor român a numeroase cărți, manuale universitare și articole medicale. De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei Române (1963).
| Emil C. Crăciun | |||
Emil Crăciun | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 22 mai 1896 Iași | ||
| Decedat | 3 aprilie 1976, (79 de ani) București | ||
| Căsătorit cu | Maria Stârcea (din 1944) | ||
| Copii | Constantin-Traian (1945) și Matei-Gheorghe (1947) | ||
| Cetățenie | România | ||
| Ocupație | medic | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Domeniu | Medicina-Anatomopatologie-Oncologie | ||
| Organizații | Academia Română | ||
| Conducător de doctorat | Da | ||
| Cunoscut pentru | Cariera de Profesor Universitar și Mentor:
Directorul următoarelor instituții medicale:
Autorul a peste 400 de lucrări medicale, dedicate cu preponderență studierii cancerului, o carte devenită clasică pentru literatura de specialitate: "La culture des tetissus en biologie experimentale" (1931) Primul doctor care semnalează în România prezența unor boli precum: tularemia, reticulosarcomul și lipogranulomul subcutanat Identifică impreună cu prof.univ.dr.Gheorghe Marinescu nevrita din tifosul exantematic Realizează prima biopsie prin puncție renală. Formulează noțiunile de cancer acut, acutizant și latent. | ||
| Societăți | ~ Membru de Onoare al Societății Anatomice - Paris,
| ||
| Premii | "Crucea României cu Spade" - 1918 | ||
| |||