Emil Brunner

Emil Brunner (n. , Winterthur, cantonul Zürich, Elveția – d. , Zürich, cantonul Zürich, Elveția) a fost un teolog elvețian extrem de influent, asociat, alături de Karl Barth, mișcării neo-ortodoxismului sau teologiei dialectice.

Emil Brunner
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[5][6]
Decedat (76 de ani)[1][7][2][3]
Zürich, cantonul Zürich, Elveția[8][6]
ÎnmormântatFriedhof Rehalp[*][[Friedhof Rehalp (graveyard in Zurich, Switzerland)|​]]
Cetățenie Elveția
Religiecalvinism[*]​
Ocupațieteolog[*]​
cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbitelimba germană[2]
Activitate
Alma materUnion Theological Seminary[*][[Union Theological Seminary (independent, ecumenical, Christian seminary in New York City)|​]] 
OrganizațieInternational Christian University[*][[International Christian University (university in Tokyo)|​]]
Universitatea din Zürich 
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​
Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster[*][[Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster |​]]
honorary doctor of the University of Edinburgh[*][[honorary doctor of the University of Edinburgh |​]]
honorary doctorate from Princeton University[*][[honorary doctorate from Princeton University |​]] 

Brunner a respins portretizarea liberală a lui Isus Cristos ca un om deosebit de respectabil. În schimb, Brunner a susținut că Isus a fost Dumnezeu întrupat și central mântuirii. Brunner a încercat, de asemenea, să găsească o poziție de mijloc în disputa dintre arminieni și calviniști, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deși Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanți în a accepta celelalte învățături ale sale, cum ar fi respingerea anumitor elemente „miraculoase” din Scriptură sau punerea sub semnul întrebării a utilității despre inspirația Scripturilor.

Note
  1. „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Emil Brunner, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  4. Emil Brunner, SNAC, accesat în
  5. „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. Бруннер Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​
  7. Бруннер Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​
  8. „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.