Electrolit

Electroliții sunt compuși chimici care conțin ioni liberi. Ei există frecvent sub forme fluidice, în soluții sau în stare lichidă (topituri) dar și solizi, aici ionii fiind fixați în rețeaua cristalelor ionice. Un electrolit are ca principală și definitorie caracteristică, proprietatea că la aplicarea unei tensiuni electrice asupra sa permite trecerea unui curent electric între punctele (electrozi) de aplicare a tensiunii. Trecerea curentului electric continuu este de obicei însoțită de efecte chimice adică depuneri de substanțe la electrozi, substanțe rezultate din neutralizarea la electrozi a încărcării electrice a ionilor mobili care se deplasează spre electrozi prin acțiunea unui câmp electric dintre electrozi, fenomen denumit migrare a ionilor. Migrarea poate fi caracterizată cantitativ prin mărimea numărului de transport ionic.

Această proprietate este folosită industrial la construirea băilor de electroliză.

Se mai numesc conductori de ordinul II. Au rol fiziologic în organismele vii.

Există și electroliți solizi, de exemplu sulfură de argint, descoperirea naturii de electrolit se datorează lui Michael Faraday, între 1831-1834[1].

Vezi și

Bibliografie
  • Liviu Oniciu, Conversia electrochimică a energiei, Editura Dacia, 1983
  • Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol. I, p. 205-206,Editura Tehnică, București, 1984

Legături externe
  1. Funke K (august 2013). „Solid State Ionics: from Michael Faraday to green energy-the European dimension”. Science and Technology of Advanced Materials. 14 (4): 043502. Bibcode:2013STAdM..14d3502F. doi:10.1088/1468-6996/14/4/043502. PMC 5090311 . PMID 27877585.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.