Ekajevo

Ekajevo (în rusă Экажево, în ingușă Ekajаkionghi-Iurt) este un sat din raionul Nazranovski, Ingușetia. În perioada sovietică, satul s-a numit Novoardonskoie.

Ekajevo
(Ekajаkionghi-Iurt)
—  Sat  —

Ekajevo
Ekajevo (Rusia)
Poziția satului pe harta Rusiei
Ekajevo
Ekajevo (Republica Ingușetia)
Poziția satului pe harta Ingușetiei
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}})
Țară Rusia
Republică Ingușetia
Raion municipal[*]​Nazranovski raion[*][[Nazranovski raion (municipal district in Russia)|​]]
Așezare rurală[*]​Selskoe poselenie Iekajevo[*][[Selskoe poselenie Iekajevo (human settlement in Nazranovsky District, Republic of Ingushetia, Russia)|​]]
Altitudine541 m.d.m.
Populație (2011)[1]
 - Total15.769 locuitori
Fus orarCET (+4)
 - Ora de vară (DST)CEST (+4)
Cod poștal386126
Prezență online

Satul este situat de-a lungul râului Sunja, la confluența acestuia cu afluentul Kenci, pe malul opus cartierelor Nasir-Kortsk și Gamurzievsk ale orașului Nazran, de care satul este conectat printr-un pod rutier. Noua capitală a republicii, Magas, este situată la 5 kilometri sud de Ekajevo, iar satul Surkaki la 5 kilometri sud-est, pe cursul superior al râului Kenci.

În Ekajevo există șase școli. Tot aici funcționează cele mai mari ferme specializate în cartofi din Rusia.

Istoric

Aulul (satul) Ekajevoi (Ekajevo) era inclus în okrugul Vladikavkaz, oblastia Terek, și era locuit în majoritate de osetini.[2]

În 1919, satul a fost ars din temelii de trupele lui Denikin din cauza refuzului de a le permite să se poziționeze în ariergarda Armatei Roșii. Satul a fost răsplătit cu Certificatul de Merit al Comitetului Executiv Central al Uniunii Sovietice «pentru tăria și curajul locuitorilor din Ekajevo în luptele împotriva Gărzilor Albe».

În 1944, toți locuitorii din Ekajevo, împreună cu alți inguși, au fost deportați în RSS Kazahă; li s-a permis să se întoarcă abia în 1957-1958, după moartea lui Stalin.

În anumite împrejurări, în sat și împrejurimile lui au fost uciși unii lideri teroriști precum Șamil Basaev (pe 10 iulie 2006), Said Bureațki (pe 2 martie 2010), Djamaleil Mutaliev (pe 27 ianuarie 2012).

Evoluția demografică

Numărul cel mai mare de locuitori s-a înregistrat în 2002: 23,2 mii persoane. Este a doua localitate rurală ca număr de locuitori din republică și a treisprezecea din Federația Rusă.[3]

Recensământul populației
1979[4][5] 2002[6] 2011[1]
7.916 23.156 15.769

Compoziția etnică (2002):[6]

  • inguși — 20 923 persoane (90,4 %),
  • ceceni — 2025 persoane (8,7 %),
  • dungani — 64 persoane (0,3 %),
  • ruși — 38 persoane (0,2 %),
  • alte naționalități — 106 persoane (0,4 %).

Majoritatea populației este de confesiune islamică.[3]

Personalități notabile
  • Hadji-Bekir Șovhalovici Mutaliev — poet inguș.

Referințe
  1. Оценка численности постоянного населения Республики Ингушетия с учётом предварительных итогов Всероссийской переписи населения 2010 года Arhivat în , la Wayback Machine. - Accesat la data de 3 martie 2012
  2. „Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона — Алфавитный каталог — Электронная библиотека Руниверс”. runivers.ru. Accesat în .
  3. Ingushetia.ru: Родное село - Accesat la data de 3 martie 2012
  4. РГАЭ, ф.1562, оп.336-т.IV, д.5946 (стр. 173—177).
  5. Recensământ 1979 Arhivat în , la Wayback Machine. - Accesat la data de 3 martie 2012
  6. Этнокавказ. Национальный состав Ингушетии по переписям 1926—2002 - Accesat la data de 3 martie 2012

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.