Eftimie Ivirul

Eftimie provenea dintr-o familie nobiliară georgiană, etnonimul folosit de bizantini fiind abasgieni.[5] Era fiul comandantului militar Ioane Varaz-vache Chordvaneli (cunoscut ulterior ca Ioan Iviritul) și nepotul generalului Tornikios Eristavi. Eftimie a fost luat în copilărie ca ostatic politic la Constantinopol, a obținut acolo o învățătură înaltă, iar ulterior a fost eliberat la cererea tatălui său.[6] În tinerețea sa, potrivit Patericului atonit, a omorât un evreu care îl batjocorise pe Iisus Hristos, apoi s-a îmbolnăvit foarte grav și, considerând că boala sa era o pedeapsă divină, a devenit călugăr la Mănăstirea Marea Lavră, fondată de Atanasie pe Muntele Athos.[7] Mai târziu a devenit conducătorul mănăstirii georgiene Iviru, care fusese întemeiată de tatăl său în anii 978-980,[8] și a ajuns să fie considerat unul dintre cei mai mari învățați și teologi creștini ortodocși ai epocii sale.[7] Eftimie a devenit apoi stareț al Mănăstirii Iviru de pe Muntele Athos și a condus obștea monahală georgiană timp de paisprezece ani, după care s-a retras din funcție pentru a se concentra asupra traducerii scripturilor în limba georgiană.[6]

Bun cunoscător al limbilor georgiană, greacă și a altor limbi, el a tradus mai multe scrieri religioase și tratate filozofice, printre care și Sfânta Scriptură.[7] Printre lucrările sale majore s-a numărat traducerea sibrdzne balavarisa (Înțelepciunea lui Balahvari), o versiune creștinizată a anumitor episoade din viața lui Buddha Gautama care a devenit foarte populară în Europa Medievală ca povestea lui Varlaam și Ioasaf.[9] La fel de importante au fost traducerile lui Eftimie în limba georgiană a mai multor tratate filosofice, ecleziastice și juridice grecești. Monahii Mănăstirii Iviru l-au supranumit „noul Hrisostom” pentru activitatea sa de tălmăcire a scrierilor religioase în limba georgiană.[7]

A murit în jurul anului 1028[10] (în 1029 potrivit episcopului hagiograf sârb Nicolae Velimirovici[11]) în apropiere de Bizanț, atunci când catârul pe care călărea, speriat de apropierea unui cerșetor, s-a întors brusc și Eftimie a căzut. Moaștele sale sunt îngropate în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” a Mănăstirii Iviru de pe Muntele Athos.[6]

• Theodor Dowling, Sketches of Georgian Church History, Adamant Media Corporation, 9 octombrie 2003, ISBN: 1-4212-2891-2