Eduard Vilde

Vilde a crescut la ferma unde lucra tatăl său. În 1883 a început să lucreze ca jurnalist. El a călătorit în străinătate într-o mare parte din viața lui și a trăit o perioadă de timp la Berlin în anii 1890, unde a fost influențat de materialism și socialism. Scrierile sale au fost inspirate, de asemenea, de realismul și naturalismul romanelor scriitorului francez Émile Zola (1840-1902).[8] În afară de a fi un scriitor prolific, el a fost, de asemenea, un critic vehement al regimului țarist și al moșierilor germani. După înființarea Republicii Estonia în 1919, a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de ambasador la Berlin[9] și și-a petrecut ultimii ani din viață editând și revizuind operele sale complete. După moartea sa, în 1933, el a devenit prima persoană care a fost înmormântată în cimitirul Metsakalmistu din districtul Pirita al Tallinnului.

• Musta mantliga mees (1886)
• Kuhu päike ei paista (1888)
• Kõtistamise kõrred (1888)
• Karikas kihvti (1893)
• „Linda” aktsiad (1894)
• Külmale maale („Spre aspre meleaguri”, 1896)
• Raudsed käed (1898)
• Mahtra sõda („Războiul din Mahtra”, 1902)
• Kui Anija mehed Tallinnas käisid (1903)
• Prohvet Maltsvet (1905–1908)
• Jutustused (1913)
• Mäeküla piimamees („Lăptarul din Mäeküla”, 1916)
• Tabamata ime (1912)
• Pisuhänd (1913)
• Side (1917)
• Rahva sulased (neterminată, Looming 1934/1–3)
• povestirea Jobu
• Minu esimesed triibulised

• Statuile lui Oscar Wilde și Eduard Vilde din Galway. Originalul acestei sculpturi se află la Tartu.
• Portretul lui Vilde pe un timbru sovietic din 1965.
• Casa din Kadriorg, unde a locuit Eduard Vilde în perioada 1927-1933.
• Placa funerară a lui Eduard Vilde
• Monumentul lui Vilde din parcul conacului din Muuga

• Materiale media legate de Eduard Vilde la Wikimedia Commons