Ducesa Violante Beatrice de Bavaria
Violante Beatrice de Bavaria (23 ianuarie 1673– 30 mai 1731) a fost Mare Prințesă de Toscana ca soție a lui Ferdinando de' Medici și Guvernator de Siena din 1717 până la moartea ei. Născută Ducesă de Bavaria, a fost copilul cel mai mic al lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesei Henriette Adelaide de Savoia.
| Violante Beatrice de Bavaria | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 23 ianuarie 1673
Palatul Nymphenburg, München, Bavaria |
| Decedată | (58 de ani)
Palatul Pitti, Florența, Toscana |
| Înmormântată | Florența |
| Părinți | Ferdinand Maria, Elector de Bavaria Henriette Adelaide de Savoia |
| Frați și surori | Maria Anna Victoria de Bavaria Joseph Clemens von Bayern[*] Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria |
| Căsătorită cu | Ferdinando de' Medici |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | politiciană patron of the arts[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce ducesă[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach Casa de Medici |
| Mare Prințesă de Toscana | |
| Domnie | 9 ianuarie 1689– 31 octombrie 1713 |
| Guvernator de Siena | |
| Domnie | 12 aprilie 1717– 30 mai 1731 |
Copilărie și căsătorie
Violante Beatrice s-a născut la 23 ianuarie 1673 la München, capitala Bavariei. Frații ei erau Maria Anna de Bavaria, Delfină a Franței, Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria și Joseph Clemens de Bavaria, episcop de Köln.
În 1688, Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana a găsit-o pe Violante Beatrice ca posibilă mireasă pentru fiul său cel mare, Ferdinando de' Medici, devreme ce Bavaria era una dintre cele mai puternice state ale Sfântului Imperiu Roman.[1]
Contractul de căsătorie a fost semnat la 24 mai 1688; Violante Beatrice a avut o zestre de 400.000 de taleri numerar și aceeași sumă în bijuterii.[2] S-a căsătorit cu Marele Prinț prin procură la 21 noiembrie 1688 și în persoană la 9 ianuarie 1969.[3] Nunta a avut loc la Palazzo Medici Riccardi din Florența. Noua Mare Prințesă s-a îndrăgostit imediat de mirele ei în ciuda faptului că el o detesta.[4] Cosimo al III-lea nu i-a putut găsi vreo vină nurorii sale, spunând: "Eu nu am cunoscut, nici nu am crezut că lumea poate produce o fire atât de perfectă".[5]
Mare Prințesă
Lipsa copiilor după șase ani de căsătorie ai cuplului princiar l-a perturbat pe Marele Duce. Orice speranță pentru nașterea unui moștenitor au fost spulberate atunci când Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis în 1696, în timpul Carnavalul de la Veneția, o boală de care a murit șaptesprezece ani mai târziu.[6] Între timp, Marea Prințesă a căzut victima depresiei care nu a scăpat observației cumnatului ei, Prințul Gian Gastone, care a devenit prietenul ei.[7] Rareori Violante Beatrice a făcut aluzie la durerea ei emoțională în conversații, totuși este documentată o ocazie când Marea Prințesă, în prezența doamnelor ei, a înfierat-o pe iubita soțului ei, Cecchino de Castris.[7] Desele declarații deschise ale lui Ferdinando despre soția că este "prea plictisitoare și prea urâtă", au înrăutățit situația cuplului.[8]
Note
- Acton, p 163.
- Acton, p 170.
- Acton, p 171.
- Young, pp. 466 - 467.
- Acton, p 172.
- Strathern, p 396.
- Acton, p 198.
- Acton, p 208.