Dora Gabe

Dora Gabe (n. , Harmanlăk, Obștina General Toșevo, Regiunea Dobrici, Bulgaria – d. , Sofia, Republica Populară Bulgaria) a fost o poetă evreică-bulgară.[2] A publicat poezie pentru adulți și copii, precum și cărți de călătorie, povestiri și eseuri. În ultimii ei ani, a lucrat și traduceri.

Dora Gabe
Date personale
Nume la naștereIzidora Peisah Gabe
Născută
Harmanlăk, Obștina General Toșevo, Regiunea Dobrici, Bulgaria
Decedată (97 de ani)
Sofia, Republica Populară Bulgaria
ÎnmormântatăCimitirul Central din Sofia[*]​
PărințiPetăr Gabe[*][[Petăr Gabe (jurnalist bulgar)|​]]
Căsătorită cuBoian Penev[*][[Boian Penev (Bulgarian literary historian)|​]]
Cetățenie Bulgaria
Ocupațieteatrolog[*]​
poetă
critic de teatru[*]​
scriitoare
eseistă
traducătoare
învățătoare
Limbi vorbitelimba cehă
limba rusă
limba bulgară[1]
limba franceză
limba poloneză
limba greacă
Activitate
DomiciliuSofia 
Alma materUniversitatea din Sofia 
PremiiOrder Uśmiechu[*][[Order Uśmiechu (international award)|​]]
Gheroi na soțialisticeskia trud[*][[Gheroi na soțialisticeskia trud (title of honour in communist Bulgaria)|​]] ()
Orden „Gheorgi Dimitrov“[*][[Orden „Gheorgi Dimitrov“ |​]] ()
orden „9 septemvri 1944“[*][[orden „9 septemvri 1944“ |​]] ()
Premiul Dimitrov[*]​ ()
Vazova nagrada[*][[Vazova nagrada |​]] ()
Petko R. Slaveikov (nagrada)[*][[Petko R. Slaveikov (nagrada) |​]] (aprilie 1979)
Pocetno zvanie „Zaslujil“[*][[Pocetno zvanie „Zaslujil“ (honorary title of the People's Republic of Bulgaria)|​]] () 
Semnătură

Educație

A urmat studii universitare la Sofia - Facultatea de Științe naturale (1904) și filologie franceză la Geneva și Grenoble (1904-1906).[3][4]

Carieră

S-a afirmat ca personalitate de profil european printr-o serie de inițiative culturale privind cunoașterea literaturii bulgare și dezvoltarea relațiilor cu autorii străini.

În 1909, Isidora Gabe s-a căsătorit cu profesorul universitar Boian Penev. Între 1911-1932, a trăit în diferite țări din Europa, unde a stabilit legături cu artiști și scriitori. La întoarcerea în țară, s-a dedicat aplicării unui program privind educația și formarea tinerei generații: a condus seria „Biblioteca pentru cei mai mici” la solicitarea Ministerului Educației (1925); a redactat revista pentru copii „Fereastra” (1939-1941). De asemenea, a colaborat la publicațiile culturale cu poezii, note de călătorie, nuvele, eseuri. A fost consilier cultural la Ambasada Bulgariei la Varșovia (1947-1950) și a desfășurat o intensă activitate de traducător: seria de antologii Poeți polonezi (1921), Imnuri (1924), Înger (1925).[5] A fost una din fondatoarele Comitetului bulgar-polonez (1922) și a PEN Clubului bulgar (1927), cu funcția de Președintă.[4]

Premii

Activitatea sa a fost premiată cu numeroase distincții:

  • Ordinul Gheorghi Dimitrov
  • Ordinul Zâmbetului
  • Premiul Ivan Vazov
  • Diplomat Onorific pentru Consiliul Păcii
  • Crucea de aur pentru relațiile polono-bulgare

În 1968 a fost numită cetățean de onoare al orașului Tolbuhin și s-a instituit Premiul Dora Gabe, acordat la fiecare cinci ani.[6][4]

Note
  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. „Bulgarian Literature”. www.jewishvirtuallibrary.org. Accesat în .
  3. Симеонова, Карина. „130 years since the birth of Dora Gabe - Регионален исторически музей - София” (în bulgară). sofiahistorymuseum.bg. Accesat în .
  4. Crevedia, Nicolae (). Dunărea lin-argintie... Antologie de poezie bulgară. Semne. p. 119.
  5. „Who was Dora Gabe? Everything You Need to Know” (în engleză). www.thefamouspeople.com. Accesat în .
  6. „Dora Gabe” (în engleză). www.europeana.eu. Accesat în .

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.