Dito Tsintsadze

Din 1975 până în 1981 a studiat regia de film la Teatrul și Universitatea de Film Shota Rustaveli, la clasa profesorilor Eldar Shengelaia și Otar Iosseliani.[5][6] Până în 1989 a lucrat ca asistent de regie în studioul de film Kartuli Pilmi.[7] În 1990 a realizat primul său lungmetraj Guests, apoi a lucrat pentru compania privată de producție de film Shvidkatsa. În 1993, pentru filmul Zgvardze, care parafrazează războiul civil din Georgia, a primit Leopardul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Locarno [8] și Vulturul de Aur la Festivalul Internațional de Film al Națiunilor Mării Negre de la Tbilisi.

Între 1993 și 1996, Tsintsadze a lucrat pentru o casă de producție de film italiană. În 1996 a primit o bursă de film Nipkow la Berlin,[9][10] apoi a locuit cu familia sa în Georgia și Germania.[11] Aceste experiențe personale au influențat intriga din Lost Killers (2000), un film despre cinci imigranți care își petrec viața într-un cartier roșu din Mannheim. A primit un premiu special al juriului – un Alexandru de argint – la Festivalul de Film de la Salonic [12][13] și premiul principal la Festivalul de Film^⁠(d) din Cottbus.[14][15] Pentru filmul Schussangst, o poveste despre un tânăr îndrăgostit care își pierde stăpânirea realității ajungând la o crimă, în 2003 a fost premiat la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián din Spania cu Scoica de Aur[16] și la Festivalul Internațional de Film de la Tbilisi^⁠(d) cu un Prometeu de Aur.[17]

De atunci locuiește în întregime la Berlin. În 2005, Dito Tsinstadze a scris împreună cu scriitorul și regizorul georgian Zaza Rusadze^⁠(d) scenariul filmului Omul de la ambasadă (Der Mann von der Botschaft) pe care l-a regizat în Georgia. Omul de la ambasadă descrie legătura dintre un oficial al ambasadei germane și un localnic. Actorul principal Burghart Klaußner a primit premiul pentru cel mai bun actor - Leopardul de Aur - la Festivalul Internațional de Film de la Locarno.[18][19] Dito Tsintsadze și Zaza Rusadze au câștigat la Festivalul Internațional de Film de la Mar del Plata Premiul Astor de argint pentru cel mai bun scenariu.[20][21][22] Asociația Criticilor de Film din Argentina a considerat filmul Omul de la ambasadă drept cel mai bun film al festivalului.[23] În 2007 a regizat filmul TV Reverse în Georgia. În 2008, lungmetrajul său Mediator a fost selectat ca propunerea oficială a Georgiei la categoria cel mai bun film străin de la Premiile Oscar din 2009.[24]

În 2011, Dito Tsintsadze a acordat premiul CineMerit^⁠(d) la Festivalul Internațional de Film de la München^⁠(d) fostului său mentor, Otar Iosseliani.[25][26]

Filmul său Invasion a fost lansat în cinematografele germane în 2012.[27] În același an, Invasion a câștigat Marele Premiu Special al juriului Festivalului Mondial de Film de la Montreal.[28]

În 2015, filmul lui Tsintsadze God of Happiness^⁠(d), a câștigat marele premiu al Festivalului de Film de la Biberach – Castorul de Aur.[29][30] În anul 2016, a fost membru al juriului Festivalului Internațional de Film de la Sofia.[31][32] Filmul lui Tsintsadze, Shindisi, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film de la Shanghai din 2019. A fost selectat ca propunerea oficială a Georgiei la categoria cel mai bun film străin la cea de-a 92-a ediție a Premiilor Oscar. A câștigat Marele Premiu la cel de-al 35-lea Festival Internațional de Film de la Varșovia în 2019, unde Tsintsadze a câștigat și la categoria Cel mai bun regizor.

Tsintsadze este căsătorit cu actrița Marika Giorgobiani. Împreună au un fiu, Nicolos Tsintsadze.[33] Dintr-o căsătorie anterioară, el are o fiică, Nutsa Tsintsadze.

• Dito Tsintsadze la Internet Movie Database