Dioxid de clor

Dioxidul de clor este un compus chimic cu formula ClO₂. Este o substanță gazoasă de culoare galben-verzuie, iar la temperaturi mai mici de −59 °C are aspect de cristale portocalii. Fiind un oxid al clorului, poate fi folosit ca agent oxidant.[2]

Identificare
Dioxid de clor



Nume IUPAC	Dioxid de clor
Alte denumiri	Oxid de clor (IV)
SMILES O=[Cl]=O O=Cl[O]
Număr CAS	10049-04-4
PubChem CID	24870
Informații generale
Formulă chimică	ClO₂
Aspect	gaz galben-verzui
Masă molară	67,45 g/mol
Proprietăți
Densitate	2,757 g/dm³
Punct de topire	−59 °C
Punct de fierbere	11 °C
Solubilitate în apă
8 g/dm³
Presiune de vapori	1 atmosferă fizică[1]
Pericol
Coroziv, Oxidant, Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R6, R8, R26, R34, R50
Fraze S	(S1/2), S23, S26, S28, S36/37/39, S38, S45, S61
Pericol H270, H314, H330, H400, EUH006, H270 : Peut provoquer ou aggraver un incendie ; comburant H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires H330 : Mortel par inhalation H400 : Très toxique pour les organismes aquatiques EUH006 : Danger d'explosion en contact ou sans contact avec l'air
NFPA 704
0 3 4 OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

În laborator

În laborator, ClO₂ poate fi preparat prin oxidarea cloritului de sodiu:[3]

\mathrm {2NaClO_{2}+Cl_{2}\rightarrow 2ClO_{2}+2NaCl}

Dioxidul de clor mai poate fi preparat și prin reacția dintre cloratul de potasiu și acidul oxalic:

\mathrm {2KClO_{3}+2H_{2}C_{2}O_{4}\rightarrow K_{2}C_{2}O_{4}+2ClO_{2}+2CO_{2}+2H_{2}O}

\mathrm {2KClO_{3}+H_{2}C_{2}O_{4}+2H_{2}SO_{4}\rightarrow 2KHSO_{4}+2ClO_{2}+2CO_{2}+2H_{2}O}

Referințe

http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0116.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 844–849. ISBN 0080379419.
Derby, R. I.; Hutchinson, W. S. (1953). „Chlorine(IV) Oxide”. Inorganic Syntheses. Inorganic Syntheses. IV: 152–158. doi:10.1002/9780470132357.ch51. ISBN 978-0-470-13235-7.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[a4cf1b1ad03090fb1943f204cb8962fe-1] ttp://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0116.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 844–849. ISBN 0080379419.

[3] Derby, R. I.; Hutchinson, W. S. (1953). „Chlorine(IV) Oxide”. Inorganic Syntheses. Inorganic Syntheses. IV: 152–158. doi:10.1002/9780470132357.ch51. ISBN 978-0-470-13235-7.