Dezoxiriboză

Dezoxiriboza (denumirea completă este 2-dezoxiriboză) este o monozaharidă. După cum indică și numele său, este derivată de la o moleculă de riboză care a pierdut un atom de oxigen în poziția 2.

Dezoxiriboză
Identificare
SMILES
Număr CAS36792-88-8
PubChem CID439576
Formulă chimicăC₅H₁₀O₄[1] 
Masă molară134,058 u.a.m.[2] 
Punct de topire91 °C 
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dezoxiriboza a fost descoperită în anul 1929 de către Phoebus Levene.[3]

Structură

Se poate scrie o formulă generală de forma H−(C=O)−(CH2)−(CHOH)3−H, pentru care există mai mulți izomeri, dar pentru 2-dezoxiriboză toate grupele hidroxil se află de aceeași parte a catenei în proiecția Fischer. Termenul de „2-dezoxiriboză” poate face referire astfel la oricare dintre cei doi enantiomeri: D-2-dezoxiriboza, cu importanță biologică importantă, și imaginea sa în oglindă, L-2-dezoxiriboza.[4] D-2-dezoxiriboza este un precursor al acidului nucleic ADN.

În soluție apoasă, dezoxiriboza există în mare parte ca un amestec de trei forme structurale: forma liniară, H−(C=O)−(CH2)−(CHOH)3−H și cele două forme ciclice, dezoxiribofuranoza ("C3′-endo", ciclu pentaatomic) și dezoxiribopiranoza ("C2′-endo", ciclu hexaatomic). Cea din urmă formă este predominantă.

Importanță biologică

Rolul deosebit de important al 2-dexoribiozei provine de la faptul că este un component al acidului dezoxiribonucleic.[5]

Vezi și

Referințe
  1. „Dezoxiriboză”, beta-D-2-Deoxyribose (în engleză), PubChem, accesat în
  2. „Dezoxiriboză”, beta-D-2-Deoxyribose (în engleză), PubChem, accesat în
  3. „Comprehensive Timeline of Biological Discoveries” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  4. C Bernelot-Moens and B Demple (1989), Multiple DNA repair activities for 3′-deoxyribose fragments in Escherichia coli. Nucleic Acids Research, Volume 17, issue 2, p. 587–600.
  5. C.Michael Hogan. 2010. Deoxyribonucleic acid. Encyclopedia of Earth. National Council for Science and the Environment. eds. S.Draggan and C.Cleveland. Washington DC
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.