Dedi I al Saxoniei răsăritene

Dedi I (sau Dedo I) (n. 1004 – d. octombrie 1075) a fost margraf al Saxoniei răsăritene (numită și Marca de Luzacia) de la 1046, precum și pretendent pentru titlul de margraf de Meissen din 1069.

Dedi era cel de al doilea fiu al lui Dietrich al II-lea de Wettin cu Matilda, fiica margrafului Eckard I de Meissen.

Dedi a moștenit Saxonia răsăriteană de la ultimul membru al dinastiei acesteia, Odo al II-lea, rămas fără urmași direcți, datorită faptului că se căsătorise cu sora acestuia, Oda (răposată înainte de 1068). Oda era ea însăși văduvă a lui Wilhelm al III-lea de Weimar și mamă a lui Wilhelm de Meissen și a lui Otto I de Meissen, succesiv margrafi de Meissen. Atunci când fiul său vitreg Otto a murit, Dedi a luat în căsătorie pe văduva sa, Adela de Louvain, în numele căreia a emis pretenții asupra Mărcii de Meissen.

Când Otto a murit în 1067, el a fost succedat de către Ekbert I, însă Dedi, căsătorit cui văduva lui Otto în 1069 s-a revoltat. Pretinzând Meissen în numele soției sale, Dedi a devenit contestatar al prerogativelor regale în mărcile respective. În această revoltă, de partea sa a fost contele Adalbert al II-lea de Ballenstedt, care a prădat mănăstirea de Nienburg, o ctitorie a familiei primei soții a lui Dedi. Adela de Louvain l-a sprijinit pe soțul său cu atâta ardoare, încât Lambert de Hersfeld a numit-o saevissima uxor („o soție crudă”). Adalbert de Bremen, unul dintre regenții tânărului rege Henric al IV-lea, a reușit să reziste în fața rebelilor din Turingia, menținând pacea în Turingia și Meissen. Dedi s-a mulțumit cu stăpânirea Luzaciei, unde a fost succedat de fiul său mai mare, Dedi al II-lea.

Dedi a avut și o fiică, Adelaida, cu prima sa soție, Oda, care s-a căsătorit cu margraful Ernest de Austria. De asemenea, cu cea de-a doua soție, Adela de Louvain, Dedi a avut doi fii: Henric, care ulterior stăpânit Luzacia cât și Meissen, și Conrad, care a murit într-o luptă împotriva venzilor.