Dana Dumitriu

Dana Dumitriu (n. 9 septembrie 1943, București, România – d. 10 octombrie 1987, București, România) a fost o prozatoare și critic literar român.

A fost fiica lui Ilie Dumitriu, cofetar, și al Elenei (n. Ionescu). A decedat de o boală incurabilă. Este înmormântată la cimitirul Bellu din București.[2]

A urmat Liceul „Petru Groza” din București (bacalaureat în 1961) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (licența în 1966). Scrie foiletoane de critică literară la revistele Luceafărul, Argeș și România literară. A publicat mai multe romane și două volume de eseuri critice.

După terminarea facultății a lucrat ca redactor la Radio, la ziarul „Munca” și, din 1968, la „România literară”.

Iată ce scrie[3] Nicolae Manolescu: „În anii 1970-1980, Dana Dumitriu scria la noi cel mai radical roman psihologic. Își citise precursorii în felul ei stăruitor și cu creionul în mâna: Hortensia Papadat-Bengescu, dar și Henry James, Marcel Proust, Virginia Woolf sau Lawrence Durrell. […] Prințul Ghica este și singurul nostru roman psihologic din specia romanului istoric. Autoarea nu se dezminte. Și Prințul Ghica descrie un eșec, acela suferit de Ion Ghica în candidatura niciodată oficializată la scaunul de domnitor al Principatelor Române. Protagonistul e lucrat, pe dinafară și pe dinăuntru, cu iglița unei arte românești mai fine decât firul de ață.”