Dacia Maraini

Dacia Maraini (n. , Fiesole, Toscana, Italia) este o scriitoare italiană.

Dacia Maraini

Dacia Maraini (2012)
Date personale
Născută (87 de ani)[1][2][3][4]
Fiesole, Toscana, Italia[5]
PărințiTopazia Alliata di Salaparuta (mama)
Fosco Maraini (tatăl)
Frați și suroriYuki Maraini[*]
Toni Maraini[*] 
Căsătorită cuLucio Pozzi
Alberto Moravia (partener; 1962-1983)
Cetățenie Italia
Ocupațiepoetă
regizoare de film
scenaristă
scriitoare
dramaturgă
Locul desfășurării activitățiiRoma[6]
Limbi vorbitelimba italiană[7]
Limbilimba italiană 
Note
PremiiAlabarda d'oro[*][[Alabarda d'oro (Italian literary award)|]]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*][8]
Premiul Strega
Premio Formentor de las Letras[*][[Premio Formentor de las Letras (Spanish literary award)|]]
Premio Napoli[*][[Premio Napoli (Italian literary award)|]]
Premio Campiello[*][[Premio Campiello (Italian literary award)|]]
Order of the Rising Sun, 4th class[*][[Order of the Rising Sun, 4th class (abolished order in Japan)|]] 

Biografie

Este fiica prințesei siciliene Topazia Alliata di Salaparuta și a lui Fosco Maraini, un etnolog și alpinist care a scris în special despre Tibet și Japonia.

În 1938 familia s-a mutat în Japonia ca să scape de fascismul italian, dar în 1943 au fost internați într-un lagăr de concentrare la Nagoya pentru că refuzau să recunoască Republica Socială Italiană. După război familia s-a întors în Italia, stabilindu-se în Sicilia la Bagheria, Provincia Palermo.

După ce părinții s-au despărțit, tatăl ei s-a mutat la Roma, unde i-a urmat Dacia la vârsta de 18 ani. A urmat cursurile pensionului L'Istituto Statale della Ss. Annunziata din Florența.

Relații personale

S-a căsătorit cu Lucio Pozzi, un pictor din Milano, dar s-au despărțit după 4 ani. A devenit apoi partenera lui Alberto Moravia, trăind cu el între 1962 și 1983.

Opere

  • La vacanza (1963)
  • L'età del malessere (1963)
  • Memorie di una ladra (1973)
  • Donne mie (1974, poezie)
  • Mio marito (1974)
  • Donna in guerra (1975)
  • Maria Stuarda (1975, teatru)
  • Mangiami pure (1978, poezie)
  • Stravaganza (1978)
  • Isolina (1985, Premiu Fregene)
  • La lunga vita di Marianna Ucrìa (1990, Premiul Campiello, Cartea Anului în Italia)
  • Viaggiando con passo di volpe (1991, Premiul Mediterraneo, 1991, și Città delle penne, 1992)
  • Veronica, meretrice e scrittora (1991)
  • Bagheria (1993)
  • Voci (1994; Premiul Napoli 1995, Premiul Sibilla Aleramo, 1995)
  • Dolce per sé (1997)
  • Se amando troppo (1998)
  • Buio (1999; Premiul Strega, 1999)
  • Fare teatro (1966-2000) (piese de teatru)
  • Colomba (2004)
  • Il treno dell’ultima notte (2008)

Note

  1. „Dacia Maraini”, Internet Movie Database, accesat în
  2. Dacia Maraini, SNAC, accesat în
  3. Dacia Maraini, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|]]
  4. Dacia Maraini, Brockhaus Enzyklopädie
  5. Archivio Storico Ricordi, accesat în
  6. „Dacia Maraini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. Autoritatea BnF, accesat în
  8. Dettaglio decorato (în italiană), presidenza della Repubblica Italiana[*][[presidenza della Repubblica Italiana |]], accesat în

Lectură suplimentară

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.