Cornelia Emilian

Cornelia Ederlly de Medve, căsătorită Emilian, (n. 1840, Zlatna – d. 1910, Iași) a fost o jurnalistă și militantă pentru emanciparea și pentru drepturile femeilor.

Cornelia Emilian
Date personale
Născută1840
Zlatna, România
Decedată1910 (70 de ani)
Căsătorită cuȘtefan Emilian
Ocupațiejurnalistă
activist pentru drepturile femeilor[*]​

Biografie

Cornelia Ederlly de Medve s-a născut într-o familie nobilă din Transilvania, în 1840[1] (1837 după alte surse[2]). A fost a doua soție a arhitectului și profesorului universitar, Ștefan Emilian, cu care a avut trei copii: Cornelia Emilian Sevastos, pictoriță, Valeriu Emilian, colonel de artilerie și Dumitru Emilian, diplomat de la Ecole superieure des mines din Paris. Cornelia Ederlly de Medve-Emilian este bunica sculptoriței Céline Emilian-Sevastos.[3]

Activitatea socială

În 1867, la inițiativa Corneliei Emilian a fost creată la Iași asociația „Reuniunea femeilor române”[4] care, trei ani mai târziu, în 1870, organiza la Iași prima școală profesională de fete din România.[1] Tot prin strădania ei a fost creată, în 1894, Liga Femeilor care a tipărit și publicația Buletinul Ligii Femeilor.[1]

A fost o jurnalistă activă care, în scrierile publicate în Revista literară, Fântâna Blanduziei, Literatorul, Revista poporului, Familia etc., a militat pentru emanciparea și pentru drepturile femeilor.[1] A purtat o bogată corespondență cu Harieta, sora poetului Mihai Eminescu, și a organizat subscripții pentru a recolta o parte a sumelor necesare pentru ajutorarea lui.[5]

Note
  1. Ionela Băluță, „Apariția femeii ca actor social - a doua jumătate a secolului al XIX-lea” în Direcții și teme de cercetare în studiile de gen din România Arhivat în , la Wayback Machine., Atelier - Colegiul Noua Europă, București, 5 iulie 200, 2p. 68.
  2. George Șt. Andonie, Istoria matematicii în România, vol. I, Editura Științifică, București, 1965, p. 196.
  3. P. Jeanrenaud, „Geologul Romulus Sevastos (1867-1926)”, Analele științifice, Serie nouă. Secțiunea II, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, vol. 14, partea 2, 1968, p. 223-226.
  4. Anca Vancu, Mihai Mincan (), „Câteva repere ale feminismului românesc”, Adevărul, accesat în
  5. Eugenia Tudor-Anton, „Sora poetului”, România literară - anul 2002, numărul 5, arhivat din original la , accesat în
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.