Conrad de Thuringia

Conrad (supranumit "cel Bătrân") (d. 27 februarie 906) a fost duce de Thuringia de la 892 până la moarte. Totodată, este cel care a dat numele dinastiei Conradinilor.

Conrad era fiul nobilului Udo de Neustria, din Francia răsăriteană. Mama sa era probabil fiică a lui Conrad I de Logenahe (n. 832-d. 860). El a devenit pe rând conte de Oberlahngau (886), Hessengau (897), Gotzfeldgau (903), Wetterau (905) și Wormsgau (906). El a reușit să unească întreg teritoriul actual al landului Hessa, pe care l-a lăsat ca moștenire urmașilor săi din ceea ce va deveni Ducatul de Franconia.

La începutul carierei sale, Conrad s-a aflat într-o stare de vrăjmășie cu Henric de Franconia și cu Adalbert, ambii din familia Babenberg. Principala reședință a lui Conrad s-a aflat la Friedeslar în Hessa. El a avut titlurile de comes și ministerialis sub regele Germaniei Arnulf de Carintia în 891. În 892, ducele Poppo de Thuringia a fost depus din poziția sa și înlocuit de către Conrad în Thuringia și în Marca sorabă. Acesta a menținut posesia doar asupra ducatului pentru scurtă vreme, înainte de a fi înlocuit de către Burchard. Motivul numirii lui Conrad l-a reprezentat probabil o schimbare în politica promovată de Arnulf, în favoarea Conradinilor și împotriva Babenbergilor; însă domnia scurtă a lui Conrad poate reflecta lipsa sa de sprijin în Thuringia sau o lipsă de interes din partea sa de a fi trimis acolo.[1]

Conrad l-a trimis pe fiul său, viitorul rege Conrad I al Germaniei, împotriva inamicilor săi, frații Gerard și Matfrid, în 906. El însuși a căzut ucis în lupta din apropiere de Fritzlar și a fost înmormântat în biserica Sfântului Martin din Weilburg. El a lăsat o văduvă pe nume Glismod sau Glismuot, care a murit în 26 aprilie 924 și a fost înmormântată alături de Conrad. Glismod ar fi putut fi rudă cu ducii thuringieni timpurii (poate o fiică a ducelui Thachulf), oferind astfel soțului ei pretenția ereditară asupra Thuringiei. Conrad și Glismod, pe lângă Conrad I, au mai avut doi fii: Eberhard și Otto, conte de Ruhrgau.

Bibliografie
  • Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
  • Timothy Reuter (trad.), The Annals of Fulda, Manchester, Manchester University Press, 1992.
  • John W. Bernhardt, Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.

Note
  1. T. Reuter, Germany, p. 123.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.