Congo Francez

La 10 septembrie 1880, Franța a instituit un protectorat de-a lungul malului de nord al fluviului Congo, teritoriu populat pe atunci de către tribul Bateke.[1] Denumirea oficială „Congo Francez” și statutul de colonie au fost stabilite la 30 noiembrie 1882 și confirmate la Conferința de la Berlin din 1884-85.[1] Frontierele acestei colonii cu Cabinda, Camerun și Congo Belgian au fost stabilite în următorul deceniu prin tratate. Planul de dezvoltare a coloniei prevedea acordarea de concesiuni masive unui număr de treizeci de companii franceze. Acestora le-au fost acordate suprafețe mari de teren pentru dezvoltarea ulterioară, care s-a limitat însă doar la exploatarea cherestelei, cauciucului și fildeșului.

Congo Francez a fost, uneori, cunoscut și sub numele de Gabon și Congo.[2] În 1903 a fost unit cu Gabon, colonia fiind redenumită în mod oficial Congo de Mijloc (franceză Moyen-Congo). Apoi, în 1910, colonia a fost înglobată în Africa Ecuatorială Franceză, într-o încercare de a emula succesul relativ al Africii Occidentale Franceze.

Colonia a fost administrată, succesiv, de patru „comisari generali”,[1] înainte de a fi înglobată în Africa Ecuatorială Franceză:

• Pierre Savorgnan de Brazza (1883-1897)
• Louis Albert Grodet (1897–1898)
• Félix de Lamothe (1898–1901)
• Émile Gentil^{⁠(fr)[traduceți]} (1901–1903)

• fr Le Congo Brazzaville

• Imperiul colonial francez
• Africa Ecuatorială Franceză
• Congo Belgian