Concursul aerian al Micii Înțelegeri

Datele de mai jos au fost extrase din presa actuală (2004) [1], din literatură (2018) [2][3][4][5]și din cea a vremii (1938).[6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][25][26][27]

Publicul iubitor de aviație din cele trei țări aliate Cehoslovacia, România și Iugoslavia alcătuind Mica Înțelegere, era în August 1938 în preajma unui eveniment de seamă. Era o competiție sportivă cu caracter de propagan-dă aviatică și de reciprocă cunoaștere, care angaja piloții de turism din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, sub controlul oficialităților aviatice respective. Organizat sub tutela Aeroclubul Republicii Cehoslovace, concursul s-a desfășurat pe teritoriul național al fiecărei țări participante sub conducerea forurilor aviatice respective. Era însă, puțin înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial și un eveniment politic deosebit, cele trei țări intenționând să demonstreze atât uniunea lor politică, cât și capacitatea lor militar-aviatică.

S-au înscris în concurs 48 concurenți, din care 40 au decolat la Praga și 37 au terminat parcursul variat și greu, de 3274,4 km, pentru categoria A (avioane ușoare, cu capacitatea cilindrică până la 4 litri) și de 3694,4 km pentru categoria B (motoare cu capacitatea cilindrică cuprinsă între 4 și 12 litri). In fiecare din aceste categorii, concurenții au fost împărțiți în două sub-categorii: II, civili amatori și I, profesioniști (militari sau piloți de linie).

Au fost înscrise 48 avioane și anume: 8 românești, 11 iugoslave și 29 cehoslovace. Cele românești erau numerotate dela 1 la 8, cele iugoslave dela 10 la 19 iar cele cehoslovace dela 20 la 48 (v. Lista concurenților).

Concursul a fost organizat în următoarele etape:

• Luni 29 august 1938: Decolarea în etapa I Praga Zlin (252 km.).
• Marți 30 august 1938: Etapa II Zlin-Uzhorod (421 km); Uzhorod-Cluj (331 km); Cluj-București (329 km).
• Miercuri, 31 august 1938:

- Etapa III București-Belgrad (450 km.); Belgrad-Petrovgrad (62 km); Petrovgrad-Borovo (111km.); Borovo-Belgrad (180 km.) pentru categoria A;

- Etapa III București-Belgrad (450 km.); Belgrad-Zagreb (362 km); Zagreb-Belgrad (362,5 km.) pentru categoria B.

• Joi, I Septembrie 1938:

- Etapa IV Belgrad — Arad (166 km.); Arad — Cluj (190 km.); Cluj — Kossiçe (311 km.); Kossice — Bratis1ava (305 km.) pentru categoria A;

- Etapa IV Belgrad — Arad (166 km.); Arad — Cluj (190 km.); Cluj — Kossice (311 km); Kossice — Bratislava (305 km.); Bratislava — Brno (116,3 km.); Brno — Praga (119,5 km.), pentru categoria B.

• Vineri, 2 septembrie 1938: Etapa IV Bratislava — Brno (116,3 km.); Brno — Praga (199.5 km) pentru categoria A .
• Sâmbătă, 3 septembrie 1938: Etapa V Concursul de viteză.
• Duminică, 4 septembrie 1938: Festivitatea de închidere.

De remarcat că traseul ales pentru concurs evita traseele societăților aviatice de linie. Traseele marcate cu linie punctată reprezentau rutele naționale și internaționale folosite și de societatea română de transport aerian LARES în 1938.

România, care a avut cea mai redusă reprezentare, a terminat cursa cu 6 din cei 8 concurenți înscriși pe diferite categorii, cu următoarele numere de concurs:

1) Ing. Frim Alexandru, avion Nardi 305/motor Alfa Romeo 180 cp, categ. I B (YR-MIH).

2) Ing. Cociașu Ioan, avion Miles Hawk Major/ motor Gipsy Major 120 c.p., categ. II B (YR-FIL).

4) Ing. Lindner Eduard, avion Caudron-Aiglon/motor Renault Bengali Junior, categ. II B (YR-AAP)

5) Ing. Corbu – adj. Rădulescu, avion ICAR Universal/motor Gipsy Major 120 c.p, categ. I B (YR-AEY).

7) Adj. Gheorghe Ionescu și D-na, avion Klemm Kl 35b/ motor Hirth HM 60 R, categ. I A (YR-AES).

8) D-ra Nadejda Russo, avion Bücker-Jungmann/motor Hirth HM 60 R categ. II A (YR-NAD).

Au abandonat concursul în timpul traseului d-nii Matei Ghica Cantacuzino, din cauza unui gripaj de motor și Virgil Kerciu, aterizat în Polonia.

Iugoslavia a fost reprezentată prin 9 concurenți, iar Cehoslovacia prin 25 concurenți. Din aceștia au fost scoși din cursă doi iugoslavi și un cehoslovac. În concurs au participat 3 femei, doua din România (Valeria Ionescu si Nadejda Russo) și Zeleznikova Anna din Cehoslovacia.

De notat că România a avut cei mai mulți „singuri la bord”, din care merită elogii speciale Nadejda Russo, unica femeie pilot "singură la bord" din concurs. Cea mai bine clasată dintre aceste concurente a fost Valeria Ionescu (loc 3). Nadejda Russo a terminat pe locul 11.

A treia aviatoare concurentă care s-a comportat de asemenea în mod strălucit a fost cehoslovaca Zeleznikova Anna care a pilotat un avion Zlin XII împreună cu Bejsovec Josef.

Determinarea câștigătorului s-a făcut pe fiecare din categorii: I, A și B și II, A și B, pe baza unei formule, în care s-a luat în considerare, randamentul de viteză pe întregul parcurs (viteză medie cât mai mare, raportată la viteza maximă a avionului), regularitatea (întârziere cât mai mică față de timpii declarați în prealabil de concurenți) și viteza maximă pe un parcurs de 100 km. De asemenea concursul prevedea un învingător absolut, pe toate categoriile, câștigător fiind acela care a totalizat cele mai multe puncte. Spre onoarea României și satisfacția asociației ARPA, acest câștigător a fost inginerul Eduard Lindner, pe avion ARPA, întrunind 989 de puncte dintr-o mie, câștigând astfel concursul aerian al Micii Înțelegeri. Datorită acestui fapt cupa "Președintelui Republicii Cehoslovace Eduard Beneș", donată de Republica Cehoslovacia câștigătorului absolut al Concursului Aerian al Micii Înțelegeri, a fost atribuită României. De asemenea Federația Aeronautică Regală a României a primit un alt important trofeu atribuit aeroclubului din care făcea parte câștigătorul absolut al concursului.