Concentrație volumică
Concentrația volumică este o mărime fizică care indică componența unui amestec prin câtul dintre volumul componentului și volumul amestecului sau soluției.
Este o mărime folosită pentru soluțiile neideale la care se produce contracție sau dilatare de volum la amestecarea componenților. Un exemplu foarte cunoscut îl constituie amestecurile lichide apă-etanol.
Relațiile cu mărimi similare
Tabelul următor prezintă relațiile de transformare între mărimile care exprimă compoziția amestecurilor sau soluțiilor.
| Masă | Cantitate de substanță | Număr de particule | Volum | |
|---|---|---|---|---|
| fracție | fracție masică w | fracție molară x | fracție a numărului de particule X | fracție volumică φ |
| concentrație | concentrație masică β | concentrație molară c | concentrație a numărului de particule C | concentrație volumică σ |
| raport | raport masic ζ | raport molar r | raport al numărului de particule R | raport volumic ψ |
| cât cantitate de substanță/masă |
molalitate b | |||
| (i = solut, j = solvent) | ||||
| cantitate de substanță parțială specifică q | ||||
Suma concentrațiilor volumice ale componenților unei soluții
Suma concentrațiilor volumice ale componenților unei soluții este egală raportului dintre suma volumelor componenților și volumul amestecului:
| Contracție de volum | |||
|---|---|---|---|
| Soluție ideală | |||
| Dilatare de volum |
σi = concentrația volumică a componentului i
φi = fracție volumică a componentului i
VE = volumul exces al amestecului
V = volumul amestecului
V0 = Suma volumelor tuturor componenților amestecului înainte de amestecare)
Exemplul unui amestec apă-etanol (la 20 °C) format prin amestecarea de volume egale de apă și etanol relevă:
Cu densitățile componenților puri ai amestecului la 20 °C[1] urmează pentru concentrațiile volumice ale etanolului și apei (în cazul particular al egalității volumelor amestecate) la această temperatură:
Concentrațiile volumice sunt mai mari decât fracțiile volumice, există contracție de volum după amestecare.