Comuna Lungulețu, Dâmbovița

Lungulețu (în trecut, și Lunguleți) este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Lungulețu (reședința), Oreasca și Serdanu.

Lungulețu
  comună  

Stemă
Lungulețu
Lungulețu (România)
Poziția geografică
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}})

Țară România
Județ Dâmbovița

SIRUTA67906

ReședințăLungulețu
ComponențăLungulețu, Oreasca, Serdanu

Guvernare
 - primar al comunei Lungulețu[*]George Duțu[*][1] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total33,45 km²

Populație (2021)
 - Total5.289 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online

Așezare

Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al Dâmboviței, pe șoseaua DN7, între București și Titu.

Demografie




Componența etnică a comunei Lungulețu

     Români (93,82%)

     Alte etnii (6,18%)




Componența confesională a comunei Lungulețu

     Ortodocși (92,12%)

     Alte religii (1,49%)

     Necunoscută (6,39%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Lungulețu se ridică la 5.289 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 5.586 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,82%).[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,12%), iar pentru 6,39% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Politică și administrație

Comuna Lungulețu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, George Duțu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal6      
Partidul PRO România5      
Partidul Social Democrat3      
Ciobanu Ilie1      

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bolintinul a județului Dâmbovița, fiind formată doar din satul de reședință, cu 2760 locuitori. În comună funcționau trei biserici, o școală și o moară cu aburi.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în aceeași plasă și comuna Serdanu, formată din satele Răiculești și Serdanu, cu o populație de 900 de locuitori, având și ea o biserică și o școală.[7]

În 1925, cele două comune erau incluse în plasa Ghergani. Comuna Lungulețu avea 2805 locuitori,[8] în vreme ce comuna Serdanu, cu satele Serdanu, Răiculești și cătunul Oreasca, avea 1835 de locuitori.[9]

În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Răcari din regiunea București. În 1968, comuna Serdanu a fost desființată și inclusă în comuna Lungulețu; satul Răiculești a fost desființat și inclus în satul Serdanu, iar comuna Lungulețu astfel alcătuită a revenit la județul Dâmbovița, reînființat.[10][11]

Economie

Comuna este una predominant agricolă, fiind cunoscută pentru producția de cartofi și varză, din care produce 5% și respectiv 10% din producția națională.[12]

Note

  1. Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
  2. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  3. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  5. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
  6. Lahovari, George Ioan (). „Lunguleți” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 204.
  7. Lahovari, George Ioan (). „Serdanul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 374.
  8. „Comuna Lungulețul în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
  9. „Comuna Serdanu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
  10. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  11. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  12. Lecția comunei care a rămas fără căruțe. Acum fiecare familie are câte un tractor, dar cartofii și varza sunt vândute tot la marginea drumului, 3 nov 2011, Gabriel Razi, Ziarul financiar


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.