Claudiu Isopescu

A absolvit Gimnaziul german ortodox din Suceava și s-a înscris la Universitatea din Cernăuți, pe care a abandonat-o în contextul primului război mondial și s-a transferat la Facultatea de litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1919 cu distincția magna cum laudae în filologie modernă, secția italiană.

În perioada 1920-1923 a fost profesor de limba germană și limba italiană la Liceul „Matei Basarab” din București.[1]

În 1923 a primit o bursă la Școala Română din Roma, pe care a absolvit-o în 1925 și s-a stabilit în Italia. Din 1925 a fost lector de limba și literatura română în cadrul catedrei de limbă română a Universității din Roma, iar apoi conferențiar (1929) și profesor titular (1936).[2] A urmărit în studiile sale raporturile culturale româno-italiene și a tradus în italiană opere literare românești.

A debutat prin publicarea unor materiale documentare în revistele Școlii de la Roma, apoi a colaborat la diferite reviste din Italia, dar și din România, precum[3]: Il giornale di politica e di letteratura, Roma, L'Europa Orientale, Meridiano di Roma, Rassegna Italo-Romena, Atti dell'Accademia degli Arcadi, L'Illustrazione toscana, Codrul Cosminului, Cahiers „Sextil Pușcariu”, Revue de Culture Européene, sau Revista germaniștilor români.